etimologhic, ~ă sm, a vz etimologic

etimologic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 103 / V: (înv) ~ghic / S și: etym~ / Pl: ~gici, ~gice / E: fr étymologique, lat etimologicus, cf ngr ετυμολογικός] 1 sm (Îvr; îf etimologhic) Etimolog. 2-3 a Care se referă la etimologie (2, 6) Si: (înv) etimologicesc (1-2). 4-5 a Privitor la etimologie (2, 6) Si: (înv) etimologicesc (3-4). 6 a Bazat pe etimologie (2) Si: (înv) etimologicesc (5). 7-8 a De etimologie (2, 6) Si: etimologicesc (6-7). 9 a Care studiază etimologia (2). 10 av Din punctul de vedere al etimologiei (2). 11-12 a, av (Care este) conform cu etimologia (2). 13 (Îs) Sens ~ Sensul cel mai apropiat de cel al cuvântului din care derivă un cuvânt. 14 a (Îs) Principiu ~ Principiu de scriere a cuvintelor pe baza etimologiei (2) lor. 15 Ortografie ~ă Ortografie bazată pe principiul etimologic (14) Si: etimologism (2).

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -e, adj. Care se referă la etimologie; care se ocupă de etimologia cuvintelor. Indicație etimologică. Dicționar etimologic. ♦ Care are în vedere etimologia. Ortografie etimologică.

etimológic adj. m., pl. etimológici; f. etimológică, pl. etimológice

etimológic adj. → logic

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etimologie; care studiază etimologia. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. [Cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos].

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. referitor la etimologie; bazat pe etimologie. (< fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos)

ETIMOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de etimologie; propriu etimologiei. Dicționar ~ ◊ Ortografie ~că ortografie în care scrierea cuvintelor este bazată pe etimologia lor. /<fr. étymologique, lat. etymologicus

etimologic a. 1. relativ la etimologie; 2. care dă etimologia cuvintelor: dicționar etimologic.

*etimológic, -ă adj. (vgr. etymologikós). Relativ la etimologie: dicționar etimologic. Adv. În mod etimologic.

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. (cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos): în sintagmele dicționar etimologic, dublet etimologic, fonetism etimologic, ortografie etimologică, principiu etimologic și scriere etimologică (v.).

FIGURĂ ETIMOLOGICĂ s. f. + adj. (< it., lat. figura, cf. fr. figure + fr. étimologique): construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv cu funcție de subiect sau de complement direct intern) sau apropiate semantic, ca de exemplu și-a trăit traiul, a cântat un cântec, sapa sapă, scrie o scrisoare etc.

figură etimologică, sin. parigmenon.