eteroman, ~ă smf, a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr éthéromane] 1-2 (Toxicoman) care se droghează cu eter.

ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.

ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.

eteromán s. m., pl. etErománi

eterománă s. f., g.-d. art. eterománei; pl. eterománe

eteromán s. m., pl. eterománi

eterománă s. f., g.-d. art. eterománei; pl. eterománe

ETEROMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de eteromanie. [< fr. éthéromane].

ETEROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de eteromanie. (< fr. éthéromane)

ETEROMÁN ~i m. Persoană care suferă de eteromanie. /<fr. ethéromane

eteroman, eteromani s. m. (tox.) consumator de eter în scopul obținerii unei stări euforice