eterodoxie definitie

13 definiții pentru eterodoxie

eterodoxie sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / S: ~ocsie / Pl: ~ii / E: gr ἑτεροδοξία] Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe (sau catolice) Si: geterodoxie.
ETERODOXÍE s. f. v. heterodoxie.
HETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe [Var.: eterodoxíe s. f.] – Din fr. hétérodoxie.
ETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodoxíe s. f.] – Din fr. hétérodoxie.
HETERODOXÍE s. f. V. eterodoxie.
!heterodoxíe s. f., art. heterodoxía, g.-d. heterodoxíi, art. heterodoxíei
eterodoxíe/heterodoxíe s. f., art. eterodoxía/heterodoxía, g.-d. eterodoxíi/heterodoxíi, art. eterodoxíei/heterodoxíei
ETERODOXÍE s.f. (Bis.) Credință contrară unei dogme. V. erezie. [Gen. -iei, var. heterodoxie s.f. / < fr. hétérodoxie, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere].
HETERODOXÍE s.f. v. eterodoxie.
ETERODOXÍE/HETERODOXÍE s. f. concepție care se abate de la doctrina oficială (ortodoxă) a bisericii; credință contrară unei dogme. (< fr. hétérodoxie)
HETERODOXÍE s. f. elem. eterodoxie.
eterodoxie f. caracter opus sentimentelor ortodoxe.
*eterodoxíe f. (vgr. ῾eterodoxía). Defectu de a fi opus ortodoxiiĭ.

eterodoxie dex

Intrare: eterodoxie
eterodoxie substantiv feminin
heterodoxie