eterodoxie sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / S: ~ocsie / Pl: ~ii / E: gr ἑτεροδοξία] Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe (sau catolice) Si: geterodoxie.

ETERODOXÍE s. f. v. heterodoxie.

HETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe [Var.: eterodoxíe s. f.] – Din fr. hétérodoxie.

ETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodoxíe s. f.] – Din fr. hétérodoxie.

HETERODOXÍE s. f. V. eterodoxie.

!heterodoxíe s. f., art. heterodoxía, g.-d. heterodoxíi, art. heterodoxíei

eterodoxíe/heterodoxíe s. f., art. eterodoxía/heterodoxía, g.-d. eterodoxíi/heterodoxíi, art. eterodoxíei/heterodoxíei

ETERODOXÍE s.f. (Bis.) Credință contrară unei dogme. V. erezie. [Gen. -iei, var. heterodoxie s.f. / < fr. hétérodoxie, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere].

HETERODOXÍE s.f. v. eterodoxie.

ETERODOXÍE/HETERODOXÍE s. f. concepție care se abate de la doctrina oficială (ortodoxă) a bisericii; credință contrară unei dogme. (< fr. hétérodoxie)

HETERODOXÍE s. f. elem. eterodoxie.

eterodoxie f. caracter opus sentimentelor ortodoxe.

*eterodoxíe f. (vgr. ῾eterodoxía). Defectu de a fi opus ortodoxiiĭ.