Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru eternitate

eternitate sf [At: HELIADE, D. J., 170 / Pl: (rar) ~t─â╚Ťi / E: fr ├ęternit├ę] 1 Durat─â far─â ├«nceput ╚Öi far─â sf├ór╚Öit. 2-3 (Caracterul a) ceea ce este f─âr─â ├«nceput ╚Öi f─âr─â sf├ór╚Öit Si: infinitate, nesf├ór╚Öit. 4-5 (Caracterul a) ceea ce exist─â ├«n afara oric─âror determin─âri cronologice Si: vecie, ve╚Önicie. 6 Durat─â infinit─â ├«n timp a c─ârei existen╚Ť─â este recunoscut─â de experien╚Ťa omeneasc─â. 7-8 (Caracterul a) ceea ce exist─â dintotdeauna ╚Öi va exista ├«ntotdeauna Si: permanen╚Ť─â. 9 (├Älav) Pentru ~ Pentru totdeauna. 10 Durat─â f─âr─â sf├ór╚Öit. 11-12 (Caracterul a) ceea ce este f─âr─â sf├ór╚Öit. 13 (├Än limbajul bisericesc) Via╚Ť─â ve╚Önic─â. 14 (├Älav) ├Än ~ ├Äntotdeauna. 15-16 (Calitate a) ceea ce este destinat s─â tr─âiasc─â etern ├«n amintirea oamenilor. 17 Perioad─â de timp foarte ├«ndelungat─â.
ETERNIT├üTE s. f. Faptul de a fi etern; existen╚Ť─â infinit─â ├«n timp; durat─â nelimitat─â, ve╚Önicie. ÔÖŽ (Prin exagerare) Perioad─â foarte lung─â. ÔÇô Din fr. ├ęternit├ę, lat. aeternitas, -atis.
ETERNIT├üTE s. f. Faptul de a fi etern; existen╚Ť─â infinit─â ├«n timp; durat─â nelimitat─â, ve╚Önicie. ÔÖŽ (Prin exagerare) Perioad─â foarte lung─â. ÔÇô Din fr. ├ęternit├ę, lat. aeternitas, -atis.
ETERNIT├üTE, (rar) eternit─â╚Ťi, s. f. Faptul de a fi etern; existen╚Ťa infinit─â ├«n timp, constituind una dintre propriet─â╚Ťile de baz─â ale materiei; durat─â nelimitat─â, ve╚Önicie. Crestele acoperite de z─âpad─â lucesc albe ╚Öi reci, ca ├«ntr-o eternitate polar─â. BOGZA, ╚Ü. 46. Ne-am luat adio cu ezit─âri, cu p─âreri de r─âu de la priveli╚Ötile care ne d─âduse pu╚Ťin senza╚Ťia ╚Öi a eternit─â╚Ťii ╚Öi a vremelniciei. IBR─éILEANU, A. 83. ÔŚŐ (Poetic) Ca o stea ce str─âluce╚Öte din ad├«nci eternit─â╚Ťi. MACEDONSKI, O. I 155. ÔÖŽ Perioad─â foarte lung─â. Cu g├«ndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri! ODOBESCU, S. III 36.
ETERNIT├üTE, (rar) eternit─â╚Ťi, s. f. Faptul de a fi etern; existen╚Ť─â infinit─â ├«n timp, constituind una dintre propriet─â╚Ťile de baz─â ale materiei; durat─â nelimitat─â, ve╚Önicie. ÔÖŽ (Prin exagerare) Perioad─â foarte lung─â. ÔÇô Fr. ├ęternit├ę, (lat. lit. aeternitas, -atis).
eternit├íte s. f., g.-d. art. eternitß║»╚Ťii
eternit├íte s. f., g.-d. art. eternit─â╚Ťii
ETERNITÁTE s. v. veșnicie.
Eternitate Ôëá efemeritate, temporalitate
ETERNIT├üTE s.f. Faptul de a fi etern; durat─â nelimitat─â, ve╚Önicie. ÔÖŽ (P. ext.) Perioad─â foarte lung─â. [Cf. lat. aeternitas, fr. ├ęternit├ę].
ETERNIT├üTE s. f. faptul, ├«nsu╚Öirea de a fi etern; ve╚Önicie. (< fr. ├ęternit├ę, lat. aeternitas)
ETERNIT├üTE f. 1) Caracter etern; ve╚Önicie; vecie. 2) Perioad─â de timp, de foarte lung─â durat─â. [G.-D. eternit─â╚Ťii] /<fr. ├ęternit├ę, lat. aeternitas, ~atis
eternitate f. 1. durat─â f─âr─â ├«nceput ╚Öi f─âr─â sf├ór╚Öit; 2. viea╚Ť─â viitoare; 3. fig. timp foarte lung.
*eternit├íte f. (lat. aet├ęrnitas, -├ítis). Ve╚Önicie, durat─â f─âr─â ├«nceput ╚Öi sf├«r╚Öit. V─şa╚Ťa viitoare: a cugeta la eternitate. Un timp foarte ├«ndelungat: e o eternitate de c├«nd nu te-am v─âzut.
ETERNITATE s. nemurire, vecie, veșnicie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

Eternitate dex online | sinonim

Eternitate definitie

Intrare: eternitate
eternitate substantiv feminin