Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru eterist

eterist, ~ă [At: GHICA, S. 95 / Pl: ~iști (înv eteristi), ~te / E: eterie + -ist] 1 sm Membru al eteriei (1). 2-3 a Care aparține eteriei (1) sau eteriștilor (1). 4-5 a Propriu eteriei (1) sau eteriștilor (1). 6-7 a Care se referă la eterie (1) sau la eteriști (1). 8-9 a De eterie (1) sau eteriști (1). 10 sm Revoluționar grec de la 1821. 11-12 a Făcut de eterie (1) sau de eteriști (1). 13 sm (Înv; pgn) Revoluționar.
ETERÍST, eteriști, s. m. Participant la mișcarea revoluționară a grecilor din 1821; membru sau partizan al eteriei. – Eterie + suf. -ist.
ETERÍST, eteriști, s. m. Participant la mișcarea revoluționară a grecilor din 1821; membru sau partizan al eteriei. – Eterie + suf. -ist.
ETERÍST, eteriști, s. m. Revoluționar grec de la 1821; membru sau partizan al eteriei. La Sculeni, pe Prut, și la mînăstirea Secul, resturile eteriștilor din Moldova dau lupte grele cu turcii și numai o parte reușesc să se salveze, refugiindu-se în Rusia. IST. R.P.R. 297. Mai la vale este altă bisericuță, făcută de eteriști. NEGRUZZI, S. I 196.
eteríst s. m., pl. eteríști
eteríst s. m., pl. eteríști
eterist m. membru sau partizan al Eteriei. V. zavergiu.
eteríst m. (d. eterie). Zavergiŭ, membru al Eteriiĭ.

eterist definitie

eterist dex

Intrare: eterist
eterist substantiv masculin