eterat definitie

11 definiții pentru eterat

eterat1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ați / E: fr éther, lat aether] (Chm) 1 (Înv) Sare rezultată din combinarea acidului eteric cu o bază. 2 Combinație organomagneziană, rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale compușilor organomagnezieni micști.
eterat2, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ați, ~e / E: fr éthéré] 1 (Înv) Care aparține eterului (1). 2 Care se referă la eter (1). 3 Specific eterului (1). 4-5 (Chm; înv) Eteric (7, 10). 6 (Fig) Delicat. 7 (D. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă puritate. 8 Caracterizat prin finețe, subtilitate sau imaterialitate.
ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici micști. – Din fr. éthéré.
ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici micști. – Din fr. éthéré.
ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj. (Învechit) Subtil, fin. Cea mai pură artă, cea mai eterată, cea mai castă, e influențată de clasa din care face parte artistul. IONESCU-RION, C. 43.
eterát adj. m., s. m., pl. eteráți; adj. f. eterátă, pl. eteráte
eterát adj. m., s. m., pl. eteráți; f. sg. eterátă, pl. eteráte
ETERÁT adj. v. diafan, fin, străveziu, subțire, transparent, vaporos.
ETERÁT, -Ă adj. Subtil, fin; diafan. [Cf. fr. éthéré].
ETERÁT, -Ă adj. care are mirosul eterului. ◊ (fig.) subtil, diafan. (< fr. éthéré)
eterat adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBȚIRE. TRANSPARENT. VAPOROS.

eterat dex

Intrare: eterat (adj.)
eterat adjectiv
Intrare: eterat (s.m.)
eterat substantiv masculin