etala vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~lez / E: fr étaler] 1 vt (C. i. marfă) A expune spre vânzare. 2 vt (Pex; c. i. diverse obiecte) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit sau admirat. 3-4 vtr (Fig; prin abstractizare) A (se) face cunoscut atenției publice.

etalare sf [At: OȚETEA, T. V. 60 / Pl: ~lări / E: etala] 1 Expunere a mărfii spre vânzare Si: etalaj (1), etalat1 (1). 2 Expunere (cu ostentație) a unor obiecte pentru a fi privite sau admirate Si: etalat1 (2). 3 (Fig) Prezentare în atenția publică Si: etalat1 (3).

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.

ETALÁRE, etalări, s. f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj (1). – V. etala.

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.

ETALÁRE, etalări, s. f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj (1). – V. etala.

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune ceva pentru a fi privit sau admirat. Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94.

ETALÁRE, etalări, s. f. Acțiunea de a etala; expunere a unui obiect. ◊ Fig. Etalarea gratuită a posibilităților vocale prin virtuozități inutile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6/3.

etalá (a ~) vb., ind. prez. 3 etaleáză

etaláre s. f., g.-d. art. etalắrii; pl. etalắri

etalá vb., ind. prez. 1 sg. etaléz, 3 sg. și pl. etaleáză

etaláre s. f., g.-d. art. etalării; pl. etalări

ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.

ETALÁRE s. 1. exhibiție. (Etalarea toaletelor.) 2. v. expunere.

ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].

ETALÁRE s.f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj. [< etala].

ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)

A ETALÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler

etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public.

*etaléz v. tr. (fr. étaler. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudițiune.

ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. a arăta, a expune, a întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 3. a demonstra. (Și-a ~ din plin cunoștințele.)

ETALARE s. 1. exhibiție. (~ toaletelor.) 2. etalaj, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)