Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru etalare

etala vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~lez / E: fr ├ętaler] 1 vt (C. i. marf─â) A expune spre v├ónzare. 2 vt (Pex; c. i. diverse obiecte) A expune (cu ostenta╚Ťie) pentru a fi privit sau admirat. 3-4 vtr (Fig; prin abstractizare) A (se) face cunoscut aten╚Ťiei publice.
etalare sf [At: O╚ÜETEA, T. V. 60 / Pl: ~l─âri / E: etala] 1 Expunere a m─ârfii spre v├ónzare Si: etalaj (1), etalat1 (1). 2 Expunere (cu ostenta╚Ťie) a unor obiecte pentru a fi privite sau admirate Si: etalat1 (2). 3 (Fig) Prezentare ├«n aten╚Ťia public─â Si: etalat1 (3).
ETAL├ü, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostenta╚Ťie) ceva pentru a fi privit sau admirat. ÔÇô Din fr. ├ętaler.
ETAL├üRE, etal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etala ╚Öi rezultatul ei; etalaj (1). ÔÇô V. etala.
ETAL├ü, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostenta╚Ťie) ceva pentru a fi privit sau admirat. ÔÇô Din fr. ├ętaler.
ETAL├üRE, etal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etala ╚Öi rezultatul ei; etalaj (1). ÔÇô V. etala.
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune ceva pentru a fi privit sau admirat. Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94.
ETAL├üRE, etal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a etala; expunere a unui obiect. ÔŚŐ Fig. Etalarea gratuit─â a posibilit─â╚Ťilor vocale prin virtuozit─â╚Ťi inutile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6/3.
etalá (a ~) vb., ind. prez. 3 etaleáză
etaláre s. f., g.-d. art. etalắrii; pl. etalắri
etal├í vb., ind. prez. 1 sg. etal├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. etale├íz─â
etaláre s. f., g.-d. art. etalării; pl. etalări
ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.
ETAL├üRE s. 1. exhibi╚Ťie. (Etalarea toaletelor.) 2. v. expunere.
ETAL├ü vb. I. tr. A expune, a ar─âta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. ├ętaler].
ETAL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a etala ╚Öi rezultatul ei; etalaj. [< etala].
ETAL├ü vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de c─âr╚Ťi) a depune pe mas─â, pe fa╚Ť─â, unele forma╚Ťii de c─âr╚Ťi. (< fr. ├ętaler)
A ETAL├ü ~├ęz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostenta╚Ťie) pentru a fi privit ╚Öi admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. ├ętaler
etal├á v. 1. a expune m─ârfuri spre v├ónzare; 2. fig. a ar─âta cu fal─â: ├«╚Öi etaleaz─â ╚Ötiin╚Ťa; 3. a se pune ├«n eviden╚Ť─â cu ostenta╚Ťiune: sÔÇÖetaleaz─â ├«n public.
*etal├ęz v. tr. (fr. ├ętaler. V. etalaj). Fac parad─â de: a etala un mare lux, o mare erudi╚Ťiune.
ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (├Ä╚Öi ~ toaletele.) 2. a ar─âta, a expune, a ├«ntinde. (├Ä╚Öi ~ marfa pe tarab─â.) 3. a demonstra. (╚śi-a ~ din plin cuno╚Ötin╚Ťele.)
ETALARE s. 1. exhibi╚Ťie. (~ toaletelor.) 2. etalaj, expunere, ├«ntindere. (~ m─ârfii pe tarab─â.)

Etalare dex online | sinonim

Etalare definitie

Intrare: etala
etala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etalare
etalare substantiv feminin