*etáj n., pl. e (fr. étage, vfr. estage, d. ester, a sta, ca it. staggio, d. stare. V. stagiŭ). Rînd, cat: casă cu doŭă etaje. – La Românĭ „casă cu doŭă etaje” înseamnă maĭ des „cu un parter (rez-de-chaussée) și un etaj”. Francejiĭ nu consideră etaj de cît ce e peste parter, și de aceĭa casa numită în România „cu doŭă etaje” la eĭ e cu unu.