estiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr estive] (Rar) 1-4 Estival (1-4).

ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.

ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.

estív adj. m., pl. estívi; f. estívă, pl. estíve

estív adj. m., pl. estívi; f. sg. estívă, pl. estíve

estivá vb., ind. prez. 3 sg. estiveáză

ESTÍV, -Ă adj. Estival. [< lat. aestivus].

ESTÍV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus)

ESTIVÁ vb. I. tr. a ține vitele sau oile vara la munte. II. intr. (despre turme) a petrece vara la pășune (la munte); a văra. (< fr. estiver)

*estív și estivál, -ă adj. (lat. aestivus și aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară: zile estivale.