estimă sf [At: LTR2 / Pl: ~me / E: fr estime] Procedeu de determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia.

estime sf [At: GOLESCU, E. 4/19 / Pl: ~mi / E: este (pzi al lui a fi) + -ime] (Iuz) 1 Existență (1). 2 Substanță. 3 Esență.

ESTÍMĂ, estime, s. f. Determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia. – Din fr. estime.

ESTÍMĂ, estime, s. f. Determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia. – Din fr. estime.

estímă s. f., g.-d. art. estímei; pl. estíme

estímă s. f., g.-d. art. estímei; pl. estíme

ESTÍMĂ s.f. Determinarea punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama de drumul și de viteza acesteia. [< fr. estime].

ESTÍMĂ s. f. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă. (< fr. estime)

ESTIMĂ metodă de determinare a poziției aeronavei în zbor folosind ca elemente de bază drumul și distanța parcursă față de un punct determinat precis prin observații astronomice. Estima utilizează drept procedee trasarea elementelor de navigație pe hartă sau calculul cu ajutorul taselor de estimă, punctul obținut se numește punct estimat, iar navigația bazată pe estimă – navigație estimată.