estimare definitie

2 intrări

21 definiții pentru estimare

estima vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~mez / E: fr estimer, lat aestimare] 1 A evalua (cu aproximație). 2 A aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. 3 (Fîr) A stima.
estimare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~mări / E: estima] 1 Evaluare (aproximativă) Si: estimație. 2 Apreciere a mărimii, valorii etc. pe baza unor date incomplete Si: estimație. corectată
ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.
ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. – V. estima.
ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.
ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. – V. estima.
ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A determina prețul, cantitatea, valoarea exactă a unui lucru; a evalua, a prețui. Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22.
ESTIMÁRE, estimări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a estima; evaluare, prețuire.
estimá (a ~) vb., ind. prez. 3 estimeáză
estimáre s. f., g.-d. art. estimắrii; pl. estimắri
estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. și pl. estimeáză
estimáre s. f., g.-d. art. estimării; pl. estimări
ESTIMÁ vb. v. evalua.
ESTIMÁRE s. 1. v. evaluare. 2. estimație, evaluare, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că...)
ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].
ESTIMÁRE s.f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; prețuire, estimație. [< estima].
ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)
A ESTIMÁ ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare
*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă.
ESTIMA vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)
ESTIMARE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimație, evaluare, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. estimație, evaluare, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că...)

estimare dex

Intrare: estima
estima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: estimare
estimare substantiv feminin