estic definitie

17 definiții pentru estic

estic, ~ă sf, a [At: LOVINESCU, C. IV, 187 / Pl: ~ici, ~ice / E: est + -ic] 1-4 (Persoană) care este (de) la est Si: oriental, răsăritean.
ÉSTIC, -Ă, estici, -ce, adj. Care este (de) la est; răsăritean. – Din est.
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.
ÉSTIC, -Ă, estici, -ce, adj. Care este (de) la est; răsăritean. – Din est.
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -e, adj. De la nord-est, spre nord-est.
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -e, adj. De la sud-est, dinspre sud-est.
éstic adj. m., pl. éstici; f. éstică, pl. éstice
nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice
sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice
éstic adj. m., pl. éstici; f. sg. éstică, pl. éstice
ÉSTIC adj. oriental, răsăritean, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)
ÉSTIC, -Ă adj. (De) la est, răsăritean, oriental. [Et. incertă].
ÉSTIC, -Ă adj. (de) la est, răsăritean, oriental. (< est + -ic)
ÉSTIC ~că (~ci, ~ce) (în opoziție cu vestic) 1) Care este situat la est față de un punct de referință; de est. 2) Care vine de la est sau este îndreptat spre est. 3) Care ține de regiunile de est; oriental. /est + suf. ~ic
ESTIC adj. oriental, răsăritean, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)
NORD-ESTIC adj. (GEOGR.) (înv.) nord-ostic.
SUD-ESTIC adj. (GEOGR.) (înv.) sud-ostic.

estic dex

Intrare: estic
estic adjectiv