estic, ~ă sf, a [At: LOVINESCU, C. IV, 187 / Pl: ~ici, ~ice / E: est + -ic] 1-4 (Persoană) care este (de) la est Si: oriental, răsăritean.

ÉSTIC, -Ă, estici, -ce, adj. Care este (de) la est; răsăritean. – Din est.

SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

ÉSTIC, -Ă, estici, -ce, adj. Care este (de) la est; răsăritean. – Din est.

NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -e, adj. De la nord-est, spre nord-est.

SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -e, adj. De la sud-est, dinspre sud-est.

éstic adj. m., pl. éstici; f. éstică, pl. éstice

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

éstic adj. m., pl. éstici; f. sg. éstică, pl. éstice

ÉSTIC adj. oriental, răsăritean, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)

ÉSTIC, -Ă adj. (De) la est, răsăritean, oriental. [Et. incertă].

ÉSTIC, -Ă adj. (de) la est, răsăritean, oriental. (< est + -ic)

ÉSTIC ~că (~ci, ~ce) (în opoziție cu vestic) 1) Care este situat la est față de un punct de referință; de est. 2) Care vine de la est sau este îndreptat spre est. 3) Care ține de regiunile de est; oriental. /est + suf. ~ic

ESTIC adj. oriental, răsăritean, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)

NORD-ESTIC adj. (GEOGR.) (înv.) nord-ostic.

SUD-ESTIC adj. (GEOGR.) (înv.) sud-ostic.