Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru estetic

estetic, ~─â [At: MAN. ├ÄNV. 97/17 / S: (├«nv) ~the~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr esth├ętique] 1-2 sf, a (╚śtiin╚Ť─â) care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, considerat─â forma cea mai ├«nalt─â de creare ╚Öi de receptare a frumosului. 3 sf Manual care cuprinde no╚Ťiunile de baz─â ale esteticii (1). 4 sf Concep╚Ťie estetic─â (9) proprie unui filozof, unui artist, unui curent literar, unei mi╚Öc─âri artistice etc. 5 sf Ansamblu de caracteristici corespunz─âtoare unor criterii de apreciere estetic─â, prin care o fiin╚Ť─â sau un lucru trezesc admira╚Ťie. 6 sf Realizare artistic─â a unei opere literare. 7 sf Totalitatea mijloacelor de exprimare a unei limbi (privite sub aspectul con╚Ťinutului lor afectiv). 8 sf Criteriu de apreciere intuitiv bazat pe bunul gust. 9 a Care este specific esteticii (1). 10 a Care se refer─â la estetic─â (1). 11 a Care apar╚Ťine esteticii (1). 12 a Care este ├«n conformitate cu principiile sau cu legile esteticii (1). 13 av Din punctul de vedere al esteticii (1). 14 a Care constituie un ansamblu de caracteristici corespunz─âtoare unor criterii de apreciere estetic─â (9), prin care o fiin╚Ť─â sau un lucru trezesc admira╚Ťie Cffrumos. 15 a Artistic. 16 a Care se refer─â la mijloacele de exprimare afectiv─â a limbii Si: stilistic. 17 av Din punctul de vedere al artei. 18 a Care este conform unor criterii de apreciere bazate pe bunul gust. 19 a (Med; ├«s) Chirurgie ~ Opera╚Ťie care are ca rezultat ├«nfrumuse╚Ťarea formelor corpului. 20 smf (Rar) Estetician. 21 sns (De obicei articulat) Concept al esteticii (1) Si: frumos. 22 sm (Articulat) Calitate a ceea ce este estetic (15). 23 sm (Articulat) Realizare artistic─â a unei opere literare. corectat─â
EST├ëTIC, -─é, estetici, -ce, s. f., s. n., adj. 1. S. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, considerat─â ca forma cea mai ├«nalt─â de creare ╚Öi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esen╚Ťa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda crea╚Ťiei artistice, la criteriile ╚Öi genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul ├«nsu╚Öirilor ╚Öi al fenomenelor studiate de estetic─â (1). 3. Adj. Care apar╚Ťine esteticii (1), privitor la estetic─â; care prive╚Öte frumosul, care corespunde cerin╚Ťelor esteticii; frumos. ÔÇô Din fr. esth├ętique.
EST├ëTIC, -─é, estetici, -ce, subst., adj. 1. S. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, considerat─â ca forma cea mai ├«nalt─â de creare ╚Öi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esen╚Ťa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda crea╚Ťiei artistice, la criteriile ╚Öi genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul ├«nsu╚Öirilor ╚Öi al fenomenelor studiate de estetic─â (1). 3. Adj. Care apar╚Ťine esteticii (1), privitor la estetic─â (1); care prive╚Öte frumosul, care corespunde cerin╚Ťelor esteticii (1); frumos. ÔÇô Din fr. esth├ętique.
EST├ëTIC, -─é, estetici, -e, adj. Care se refer─â la estetic─â, care corespunde cerin╚Ťelor esteticii; p. ext. frumos. Problema con╚Ťinutului, problema care hot─âr─â╚Öte valoarea operei de art─â, nu poate fi ├«ns─â rezolvat─â dec├«t pe calea unei juste orient─âri ideologice ╚Öi estetice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 4/3. Eminescu pune ├«n valoare virtualit─â╚Ťile estetice ale limbii rom├«ne╚Öti. ROSETTI, S. L. 58. Romantismul a sf─âr├«mat toate regulile ╚Öi legile estetice ale clasicismului. GHEREA, ST. CR. I 27.
est├ętic adj. m., pl. est├ętici; f. est├ętic─â, pl. est├ętice
est├ętic adj. m., pl. est├ętici; f. sg. est├ętic─â, pl. est├ętice
EST├ëTIC adj. 1. frumos. (O crea╚Ťie ~ autentic─â.) 2. v. pl─âcut.
EST├ëTIC, -─é adj. Referitor la estetic─â, conform esteticii; (p. ext.) frumos. // s.n. Categoria frumosului. [Cf. fr. esth├ętique, gr. aisthetikos].
EST├ëTIC, -─é I. adj. referitor la estetic─â, conform cerin╚Ťelor esteticii; frumos. II. s. n. categoria frumosului. III. s. f. 1. disciplin─â filozofic─â care studiaz─â legile ╚Öi categoriile artei, problemele referitoare la esen╚Ťa acesteia. 2. situa╚Ťia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. (< fr. esth├ętique, gr. aisthetikos, aisthetike)
EST├ëTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de estetic─â; propriu esteticii. Studiu ~. 2 ) (despre manifest─âri ale oamenilor) Care v─âde╚Öte frumuse╚Ťe; frumos. Gest ~. /<fr. esth├ętique, lat. aestheticus
estetic a. relativ la sentimentul frumosului.
*est├ętic, -─â adj. (vgr. aisthetik├│s, d. aisth├ínomai, simt). Fil. Care se raport─â la sentimentu frumosulu─ş: sim╚Ťu estetic lipse╚Öte incultulu─ş. S. m. ╚Öi f. Estetician, -─â. S. f. ╚śtiin╚Ťa care trateaz─â despre frumos ├«n natur─â ╚Öi ├«n art─â ╚Öi despre sentimentu pe care-l de╚Öteapt─â ├«n no─ş. (Aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â a fost ├«nt├«─şa oar─â numit─â a╚Öa de filosofu german Baumgarten la 1750). Adv. ├Än mod estetic, frumos: tablour─ş a╚Öezate estetic.
ESTETIC adj. 1. frumos. (O crea╚Ťie ~ autentic─â.) 2. agreabil, dr─âgu╚Ť, frumos, pl─âcut. (Un aspect ~.)
educat├şv-est├ętic, -─â adj. Cu rol de educare ├«n domeniul frumosului ÔŚŐ ÔÇ×Acum ╚Öase ani, Uniunea compozitorilor a ini╚Ťiat [...] o ac╚Ťiune educativ-estetic─â cu profil de stagiune, purt├ónd simbolic numele de ┬źClubul prietenilor muzicii┬╗.ÔÇŁ I.B. 17 XI 72 p. 2 (din educativ + estetic)
EST├ëTIC, -─é (< fr. {i}; {s} gr. aisthetikos ÔÇ×sensibilÔÇŁ) s. f., s. m., adj. 1. S. f. ╚śtiin╚Ť─â care trateaz─â despre frumos ╚Öi despre judec─â╚Ťi de apreciere referitoare. la sentimentul provocat de acesta. Primul care a supus critica frumosului unor reguli ╚Öi care a folosit termenul de e. ├«n sensul de discurs ra╚Ťional despre frumos a fost A.G. Baumgarten. ├Än trecut, e. era considerat─â una dintre cele trei discipline normative (al─âturi de logic─â ╚Öi moral─â), av├ónd ca obiect stabilirea normelor frumosului ╚Öi ur├ótului. ├Än sens larg, e. trateaz─â despre frumosul sensibil, ├«nglob├ónd studiul descriptiv al obiectelor de art─â, analiza psihologic─â a sentimentelor provocate ╚Öi a criteriilor aprecierii judec─â╚Ťii de gust, istoria artei etc. Ca ╚Ötiin╚Ť─â pozitiv─â, e. are ca obiect frumosul artistic (filozofia artei). E. transcedental─â = (la Kant) teorie despre formele apriori ale cunoa╚Öterii sensibile: spa╚Ťiul, pentru lumea exterioar─â; timpul, pentru lumea interioar─â, a con╚Ötiin╚Ťei. 2. S. m. art. Categorie desemn├ónd ansamblul ├«nsu╚Öirilor ╚Öi al fenomenelor studiate de estetic─â; domeniul esteticii. 3. Adj. Care apar╚Ťine esteticii, privitor la estetic─â; care corespunde cerin╚Ťelor esteticii, frumos. Emo╚Ťie e. = stare analog─â pl─âcerii ╚Öi a c─ârei analiz─â constituie obiectul esteticii ca ╚Ötiin╚Ť─â. Judecat─â e. = (la Kant) judecat─â de apreciere asupra frumosului. Chirurgie e. = domeniu al chirurgiei plastice consacrat remodel─ârii aspectului exterior al corpului omenesc, ├«n special al fe╚Ťei.

Estetic dex online | sinonim

Estetic definitie

Intrare: estetic
estetic adjectiv