Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru estaz

estas sn vz extaz
estas─â sf vz extaz
estaz sn vz extaz
estaz─â sf vz extaz
extas sn vz extaz
extas─â sf vz extaz
extase sf vz extaz
extasie sf vz extaz
extasis sn vz extaz
extaz sn [At: V─éC─éRESCUL, IST. 258 / V: (├«nv) ecst~, estas, estas─â sf, estaz, estaz─â, ~as, ~ase, ~as─â, ~─â sf (├«vr) ~sie sf, extasis / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: fr extase, ngr ╬Á╬║¤â¤ä╬▒¤â╬╣¤é, ╬Á╬ż¤â¤ä╬▒¤â╬╣¤é[1]] 1 (Adesea construit cu verbe ca ÔÇ×a fiÔÇŁ, ÔÇ×a r─âm├óneÔÇŁ, ÔÇ×a c─âdeaÔÇŁ etc., de care se leag─â prin prepozi╚Ťia ÔÇ×├«nÔÇŁ) Stare psihic─â de mare intensitate, caracterizat─â prin concentrare extrem─â asupra unui obiect al contempla╚Ťiei, cu sentimentul unei revela╚Ťii ╚Öi al unei comuniuni, ╚Öi prin suspendarea activit─â╚Ťii intelectuale ╚Öi a receptivit─â╚Ťii senzoriale Si: exaltare (7). 2 Stare afectiv─â paroxistic─â (de satisfac╚Ťie, de admira╚Ťie etc.) Si: exaltare (8). 3 (├Ävr) Paroxism. 4 Stare provocat─â de un dezechilibru nervos, ├«n care bolnavul, dominat de o idee fix─â, este lipsit de senza╚Ťii ╚Öi r─âm├óne imobil, cu o expresie de beatitudine.
extaz─â sf vz extaz
EXT├üZ, extaze, s. n. 1. Expresie a cunoa╚Öterii nemijlocite a realit─â╚Ťilor divine; act de tr─âire suprem─â a comuniunii de iubire cu Dumnezeul personal. ÔÖŽ (Med.) Stare nervoas─â ├«n care bolnavul, urm─ârit de idei fixe ╚Öi de exaltare mintal─â, este lipsit de senza╚Ťii ╚Öi incapabil de mi╚Öc─âri voluntare. 2. Stare excesiv─â de ├«nsufle╚Ťire, admira╚Ťie profund─â; adora╚Ťie, venera╚Ťie. ÔÇô Din fr. extase.
EXT├üZ, extaze, s. n. 1. Stare psihic─â de mare intensitate, caracterizat─â prin suspendarea aparent─â a contactului cu lumea ├«nconjur─âtoare, imobilitate, sc─âderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucina╚Ťii etc., care apare sub influen╚Ťa unor ritualuri ╚Öi practici religioase. ÔÖŽ (Med.) Stare nervoas─â ├«n care bolnavul, urm─ârit de idei fixe ╚Öi de exaltare mintal─â, este lipsit de senza╚Ťii ╚Öi incapabil de mi╚Öc─âri voluntare. 2. Admira╚Ťie profund─â, ne╚Ť─ârmurit─â; adora╚Ťie, venera╚Ťie. ÔÇô Din fr. extase.
ESTÁZ s. n. v. extaz.
EXT├üZ, extaze, s. n. Stare psihic─â special─â de mare intensitate, caracterizat─â prin suspendarea aparent─â a contactului cu lumea ├«nconjur─âtoare. Puternic m─â poart─â extazul Spre-o nalt─â ╚Öi tainic─â slav─â. MACEDONSKI, O. I 196. ÔÖŽ Admira╚Ťie profund─â; adora╚Ťie. [Pristanda] plin de un extaz ipocrit pentru Tip─âtescu... repet─â ca un ecou, dup─â prefect, cel din urm─â cuv├«nt al frazei. GHEREA, ST. CR. I 354. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a sta) ├«n extaz (├«n fa╚Ťa cuiva sau a ceva) = a fi cuprins de admira╚Ťie (fa╚Ť─â de cineva sau de ceva). ÔÖŽ Stare nervoas─â ├«n care bolnavul, urm─ârit de o idee fix─â, este lipsit de senza╚Ťii ╚Öi incapabil de mi╚Öc─âri voluntare. ÔÇô Variant─â: est├íz (EMINESCU, O. I 41, ALEXANDRESCU, P. 137) s. n.
ESTÁZ s. n. v. extaz.
extáz s. n., pl. extáze
extáz s. n., pl. extáze/extázuri
EXT├üZ s. v. adora╚Ťie.
ESTÁZ s.n. v. extaz.
EXT├üZ s.n. 1. Stare emo╚Ťional─â de exaltare, care se na╚Öte din contemplarea aprofundat─â a unor lucruri extraordinare ╚Öi ├«n care toate preocup─ârile ╚Öi sentimentele dispar ├«n fa╚Ťa unui singur sentiment dominant de admira╚Ťie. ÔÖŽ Stare nervoas─â ├«n care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senza╚Ťii. 2. Admira╚Ťie ne╚Ť─ârmurit─â; adora╚Ťie. [Pl. -ze, var. estaz s.n. / < fr. extase, cf. gr. ekstasis ÔÇô ├«nc├óntare].
EXT├üZ s. n. 1. stare emo╚Ťional─â de exaltare, care se na╚Öte din contemplarea unor lucruri extraordinare ╚Öi ├«n care toate preocup─ârile ╚Öi sentimentele dispar ├«n fa╚Ťa unui singur sentiment dominant de admira╚Ťie. ÔŚŐ afec╚Ťiune nervoas─â ├«n care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senza╚Ťii. 2. admira╚Ťie profund─â, ├«nc├óntare. (< fr. extase, gr. ekstasis)
EXTÁZ ~e n. 1) Stare psihică de mare intensitate caracterizată prin slăbirea contactului cu lumea exterioară. 2) fig. Stare de fericire deplină; beatitudine; euforie. /<fr. extase, lat. extasis
extaz n. 1. transportul spiritului absorbit ├«n contemplarea unui lucru extraordinar sau supranatural: erau dulci acele ore de extaz ╚Öi de g├óndire GR. AL.; 2. fig. admira╚Ťiune foarte vie.
*ext├íz n., pl. ur─ş ╚Öi e, ╚Öi (ma─ş bine) ext├íz─â f., pl. e (vgr. ├ękstasis, schimbare de pozi╚Ťiune, d. ex, afar─â din, ╚Öi st├ísis, pozi╚Ťiune; fr. extase, f. V. diastaz─â). Transport al sufletulu─ş, be╚Ťie de admira╚Ťiune: a fi, a r─âm├«nea ├«n extaz─â ├«naintea cu─şva. Med. Afec╚Ťiune nervoas─â caracterizat─â pin imobilitate.
EXTAZ s. adorare, adora╚Ťie, extaziere. (Stare de ~.)
EXT├üZ (< fr., gr.) s. n. 1. (MED.) Afec╚Ťiune nervoas─â caracterizat─â prin lipsa senza╚Ťiilor, incapacitatea mi╚Öc─ârilor voluntare, idei fixe ╚Öi exaltare mintal─â. 2. Stare excesiv─â de ├«nsufle╚Ťire, admira╚Ťie, adora╚Ťie, venera╚Ťie, ajung├ónd uneori la frenezie. 3. (├Än mistica naturist─â ╚Öi panteist─â) Stare psihic─â dominat─â de sentimentul pierderii identit─â╚Ťii personale ├«n unire total─â cu natura sau cu Absolutul impersonal. 4. Stare cognitiv─â suprem─â, expresie a cunoa╚Öterii nemijlocite a realit─â╚Ťii divine; act de tr─âire suprem─â a comuniunii de iubire cu Dumnezeul personal (ilustrat, ├«n mistica cre╚Ötin─â, de Juliana din Norwich, Caterina de Siena, Tereza de ├üvila, Ioan al Crucii, Sf. Simeon Noul Teolog).
ext├íz, extaze s. n. 1. Stare psihic─â de mare intensitate, caracterizat─â prin suspendarea aparent─â a contactului cu lumea ├«nconjur─âtoare, imobilitate, euforie, delir etc. (uneori sub influen╚Ťa unor practici magice). ÔÖŽ Stare prin care se ia cuno╚Ötin╚Ť─â de un fapt extraordinar sau de o revela╚Ťie divin─â nu prin sim╚Ťuri, ci prin sufletul ie╚Öit din starea fireasc─â; transpunere ├«n alt─â stare din afara persoanei; starea sufletului care se ridic─â mai presus de sfera ├«n care se mi╚Öc─â de obicei; r─âpire ├«n duh. 2. Admira╚Ťie profund─â, ne╚Ť─ârmurit─â; adora╚Ťie, venera╚Ťie. ÔÇô Din fr. extase.

Estaz dex online | sinonim

Estaz definitie

Intrare: extaz
extaz
estas
estas─â
estaz
estaz─â
extaz─â
extas
extas─â
extase
extasie
extasis