Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 868125:

EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.

Espiatoriu dex online | sinonim

Espiatoriu definitie