15 definiții pentru esordiu
exordiu sn [At: MARCOVICI, R. 81/19 / V: (înv) ~ord, (îvr) eso~, esso~, eczord, esord / Pl: ~ii / E: lat exordium] 1 Prima parte a unui discurs, care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și a bunăvoinței auditoriului. 2 (Pex) Introducere. 3 (Pex) Prefață la o carte, la un articol etc. 4 (Rar) Debut. EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului;
p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din
lat. exordium. EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului;
p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din
lat. exordium. EXÓRDIU, exordii, s. n. (Retorică) Prima parte a unui discurs;
p. ext. introducere, prefață (la o carte, la un articol etc.).
exórdiu [
diu pron. dÄu]
s. n.,
art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-) exórdiu s. n. [-diu pron. -diu], art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (sil. -di-i-) EXÓRDIU s.n. (
Lit.) Prima parte a unui discurs; (
p. ext.) introducere; prefață. [Pron.
-diu. / cf. fr.
exorde, lat.
exordium].
EXÓRDIU s. n. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. (< lat.
exordium)
exordiu n.
1. începutul unui discurs;
2. fig. început.
*exórdiŠn. (lat.
ex-ordium, d.
ordiri, curs.
Fig. OrÄ-ce început, preludiÅ.
Esordiu dex online | sinonim
Esordiu definitie
Intrare: exordiu
exordiu substantiv neutru
- pronunÈ›ie: -diu pr. -dÄu