Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru esofag

esofag sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 216/6 / V: (rar) ezo~, (înv) ~agiu, ezofaj, ezofog, izofag / S și: (îvr) oesophagus, oesophag, esophag, esophagus / Pl: ~uri, ~age / E: fr oesophage] Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac.
esofagiu sn vz esofag
ezofag sn vz esofag
ezofaj sn vz esofag
ezofog sn vz esofag
ESOF├üG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins ├«ntre faringe ╚Öi stomac, prin care trec alimentele ├«nghi╚Ťite. [Pl. ╚Öi: esofaguri] ÔÇô Din fr. oesophage.
ESOF├üG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins ├«ntre faringe ╚Öi stomac, prin care trec alimentele ├«nghi╚Ťite. [Pl. ╚Öi: esofaguri] ÔÇô Din fr. oesophage.
ESOF├üG s. n. Tub care une╚Öte cavitatea bucal─â cu stomacul ╚Öi prin care trec alimentele ├«nghi╚Ťite.
esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri
esofág s. n., pl. esofáge / esofáguri
ESOFÁG s. (ANAT.) (reg.) gușter.
ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].
ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)
ESOFAG2(O)- elem. ÔÇ×esofagÔÇŁ. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se m─ân├ónc─â)
ESOFÁG ~uri n. Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac, având rolul de a transporta alimentele din gură în stomac. [Pl. și esofage] /<fr. oesophage
ezofag n. canal care conduce alimentele dela gur─â la stomac.
*esof├íg n., pl. e (vgr. oisoph├ígos, d. oiso, oio, duc, ╚Öi fag din antropofag). Anat. G├«tlej, canalu care duce alimentele din gur─â ├«n stomah. ÔÇô ╚śi ezo- (dup─â fr.).
*ezof├íg, ezot├ęric, V. eso-.
ESOFAG s. (ANAT.) (reg.) gușter.
ESOFAG-, v. ESOFAGO-. Ôľí ~algie (v. -algie), s. f., durere esofagian─â; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilata╚Ťie anormal─â a esofagului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezec╚Ťie chirurgical─â a unei p─âr╚Ťi din esofag.

Esofag dex online | sinonim

Esofag definitie

Intrare: esofag (subst.)
esofag 2 pl. -uri substantiv neutru
ezofag
esofag 1 pl. -e substantiv neutru
esofagiu
ezofaj
ezofog
Intrare: esofag (pref.)
esofag 3 pref. element de compunere prefix