escelant, ~ă a, av, sn vz excelent

escelent, ~ă a, av, sn vz excelent

escelentissim, ~ă a vz excelent

escelint, ~ă a, sv, sn vz excelent

escelinte, ~ă a, av, sn vz excelent

excelent, ~ă [At: ȚICHINDEAL, A.M. 73/15 / V: (înv) esc~, escelant, escelint, escelinte, exe~ (îvr) exțelenț, a, scelinți[1] ap / P: ex-ce~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr excellent, lat excellens, -ntis] 1-2 av, a (Într-un mod) care excelează Si: excepțional (5-6), extraordinar (5-6), minunat. 3 sn (Rar) Manifestare a ceva excelent (2). 4 a (Înv; îf excelent, ca termen de reverență pe lângă cuvinte reprezentând un titlu) Slăvit. modificată

exelent, ~ă a, av, sn vz excelent

exțelent, ~ă a vz excelent

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis.[1]

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional de bun. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis.

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. Care excelează, foarte bun, minunat, deosebit, admirabil, neîntrecut, eminent. Elev excelent. ◊ (Adverbial) Moldovenii se poartă excelent pe cîmpul de război. IBRĂILEANU, SP. CR. 155.

excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte

excelént adj. m., pl. excelénți; f. sg. exceléntă, pl. excelénte

EXCELÉNT adj. v. admirabil.

EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens].

EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens)

EXCELÉNT ~tă (~ți, ~te) Care excelează; impunător prin calitățile sale; minunat. /<fr. excellent, lat. excellens, ~ntis

excelent a. 1. care excelează; 2. foarte bun în felul său: vin excelent.

*excelént, -ă adj. (lat. ex-céllens, -éntis). Care excelează, care e foarte bun în felu luĭ: vin excelent. Adv. În mod excelent: a cînta excelent.

EXCELENT adj. admirabil, deosebit, încîntător, remarcabil. (Un spectacol ~.)