Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru escamota

escamota vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«nv) scamota / Pzi: ~tez / E: fr escamoter] 1 (Frr) A face s─â dispar─â ceva prin scamatorie. 2 A face s─â dispar─â ceva far─â s─â se observe. 3 A ascunde ceva cu ├«ndem├ónare. 4 A lua ceva pe furi╚Ö Si: a sustrage, a subtiliza. 5 (Rar) A frustra. 6 A evita cu abilitate ceva dificil, printr-un subterfugiu. 7 A trece sub t─âcere Si: a omite, a ocoli, a ignora. 8 A ascunde sub aparen╚Ťe ├«n╚Öel─âtoare Si: a masca, a disimula. 9 A prezenta altfel dec├ót este Si: a denatura, a falsifica. 10 (Teh) A introduce trenul de aterizare al unui avion, ├«n timpul zborului, ├«n interiorul aripii sau al fuzelajului.
ESCAMOT├ü, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face s─â dispar─â ceva f─âr─â s─â se bage de seam─â, a ascunde ceva cu iscusin╚Ť─â. ÔÖŽ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave ├«n locurile anume construite ├«n corpul ei, pentru a mic╚Öora rezisten╚Ťa la ├«naintare a avionului ├«n timpul zborului. [Var.: scamot├í vb. I] ÔÇô Din fr. escamoter.
SCAMOTÁ vb. I v. escamota.
ESCAMOT├ü, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face s─â dispar─â ceva f─âr─â s─â se bage de seam─â, a ascunde ceva cu iscusin╚Ť─â. ÔÖŽ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave ├«n locurile anume construite ├«n corpul ei, pentru a mic╚Öora rezisten╚Ťa la ├«naintare a avionului ├«n timpul zborului. [Var.: scamot├í vb. I] ÔÇô Din fr. escamoter.
SCAMOTÁ vb. I v. escamota.
ESCAMOT├ü, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face s─â dispar─â ceva f─âr─â s─â se bage de seam─â, a ascunde ceva cu iscusin╚Ť─â. Apuc─â de un col╚Ť o h├«rtie de o sut─â, o scutur─â ╚Öi o escamot─â ├«n buzunar. C. PETRESCU, C. V. 55. ÔÖŽ Fig. A denatura, a falsifica. A escamota adev─ârul. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave ├«n loca╚Öurile anume construite ├«n corpul ei.
SCAMOTÁ, scamotez, vb.. I. Tranz. (Învechit) A fura; a escamota. Nu m-aș mira ca acesta să fi scamotat medalia. ALECSANDRI, S. 88.
escamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 escamoteáză
escamot├í vb., ind. prez. 1 sg. escamot├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. escamote├íz─â
ESCAMOTÁ vb. v. denatura.
ESCAMOT├ü vb. I. tr. 1. A face s─â dispar─â ceva pe nea╚Öteptate, a ascunde ceva cu iscusin╚Ť─â. ÔÖŽ (Fig.) A ascunde, a denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unui avion, ├«n timpul zborului, ├«n loca╚Öurile speciale din corpul s─âu. [< fr. escamoter, cf. sp. escamotar ÔÇô a face s─â dispar─â].
ESCAMOT├ü vb. tr. 1. a face s─â dispar─â ceva pe nesim╚Ťite. ÔŚŐ (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica. 2. a introduce trenul de aterizare al unui avion, ├«n timpul zborului. (< fr. escamoter)
A ESCAMOT├ü ~├ęz tranz. 1) rar (lucruri, obiecte etc.) A dosi f─âr─â s─â se bage de seam─â; a ascunde. 2) fig. A face s─â fie fals; a prezenta altfel dec├ót este de fapt; a denatura; a falsifica. 3) (ro╚Ťile de aterizare ale unei aeronave) A retrage ├«n fuzelaj pentru a reduce rezisten╚Ťa ├«n timpul zborului. /<fr. escamoter
scamot├á v. 1. a face s─â dispar─â ceva f─âr─â ca spectatorii sÔÇÖo bage de seam─â; 2. fig. a fura cu dib─âcie (= fr. escamoter).
*escamot├ęz v. tr. (fr. escamoter, d. sp. escamotar, a face s─â dispar─â pin scamatorie). Substrag pe furi╚Ö: m─ş-a escamotat ceasornicu. Fig. Ob╚Ťin pin ╚Öarlatanie.
ESCAMOTA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

Escamota dex online | sinonim

Escamota definitie

Intrare: escamota
escamota verb grupa I conjugarea a II-a
scamota verb grupa I conjugarea a II-a