Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru escadron

escadron sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/24 / V: (înv) exc~, (înv) scadron, șvadron, (reg) ~cladon, is~, (îvr) svadron / Pl: ~oane / E: fr escadron] 1 Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. 2 Totalitate a militarilor care fac parte din escadron (1). 3 (Pex; rar) Grup de oameni.
escladon sn vz escadron
excadron sn vz escadron
ESCADR├ôN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunz├ónd unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadr├│n s. n.] ÔÇô Din rus. eskadron, fr. escadron.
SCADRÓN s. n. v. escadron.
ESCADR├ôN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunz├ónd unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadr├│n s. n.] ÔÇô Din rus. eskadron, fr. escadron.
SCADRÓN s. n. v. escadron.
ESCADR├ôN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunz├«nd unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. Acas─â o a╚Ötepta tr─âsura ╚Öi o patrul─â de ro╚Öiori din escadronul lui Mi╚Öu. DUMITRIU, B. F. 138. Escadroanele se mi╚Öcau la deal ╚Öi la vale, f─âr─â rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Un escadron de ro╚Öiori... captur─â c├«teva care de proviziuni, destinate o╚Ötilor turce╚Öti din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) scadr├│n (ALECSANDRI, P. III 219, B─éLCESCU, O. II 124) s. n.
SCADRÓN s. n. v. escadron.
escadrón (-ca-dron) s. n., pl. escadroáne
escadrón s. n. (sil. -dron), pl. escadroáne
ESCADRÓN s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzând companiei de infanterie. [Pl. -oane. / < fr. escadron].
ESCADRÓN s. n. 1. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus. eskadron, fr. escadron)
scadr├│n (-o├íne), s. n. ÔÇô Escadron. It. squadrone. Sec. XIX, ├«nv., substituit de escadron, din fr.
ESCADRÓN ~oáne n. Subunitate de cavalerie echivalentă cu o companie de infanterie. [Sil. es-ca-dron] /<fr. escadron
escadron n. unitate de bază a cavaleriei, corespunzând cu bateria din artilerie și cu compania din infanterie.
scadron n. escadron: sfarm─â scadroane, tunuri, corturi AL.
*escadr├│n n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintrÔÇÖun regiment de cavalerie comandat─â de un c─âpitan, cam 100 de c─âl─âre╚Ť─ş or─ş, cel mult, 150. Subdiviziune a unu─ş regiment de tren. ÔÇô La ├«nceput sÔÇÖa zis scadron, dup─â it., ce─şa ce era ma─ş bine. ╚śi ╚Öcadron (pol. szwadron) ├«n Let. 2, 60.
scadr├│n V. escadron.

Escadron dex online | sinonim

Escadron definitie

Intrare: escadron
escadron substantiv neutru
  • silabisire: -dron
scadron
escladon
excadron