escadron definitie

19 definiții pentru escadron

escadron sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/24 / V: (înv) exc~, (înv) scadron, șvadron, (reg) ~cladon, is~, (îvr) svadron / Pl: ~oane / E: fr escadron] 1 Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. 2 Totalitate a militarilor care fac parte din escadron (1). 3 (Pex; rar) Grup de oameni.
escladon sn vz escadron
excadron sn vz escadron
ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.
SCADRÓN s. n. v. escadron.
ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.
SCADRÓN s. n. v. escadron.
ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzînd unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. Acasă o aștepta trăsura și o patrulă de roșiori din escadronul lui Mișu. DUMITRIU, B. F. 138. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni, destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. – Variantă: (învechit) scadrón (ALECSANDRI, P. III 219, BĂLCESCU, O. II 124) s. n.
SCADRÓN s. n. v. escadron.
escadrón (-ca-dron) s. n., pl. escadroáne
escadrón s. n. (sil. -dron), pl. escadroáne
ESCADRÓN s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzând companiei de infanterie. [Pl. -oane. / < fr. escadron].
ESCADRÓN s. n. 1. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus. eskadron, fr. escadron)
scadrón (-oáne), s. n. – Escadron. It. squadrone. Sec. XIX, înv., substituit de escadron, din fr.
ESCADRÓN ~oáne n. Subunitate de cavalerie echivalentă cu o companie de infanterie. [Sil. es-ca-dron] /<fr. escadron
escadron n. unitate de bază a cavaleriei, corespunzând cu bateria din artilerie și cu compania din infanterie.
scadron n. escadron: sfarmă scadroane, tunuri, corturi AL.
*escadrón n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintr’un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s’a zis scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și șcadron (pol. szwadron) în Let. 2, 60.
scadrón V. escadron.

escadron dex

Intrare: escadron
escadron substantiv neutru
  • silabisire: -dron
scadron
escladon
excadron