eructa [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr éructer] 1 vi A elimina cu zgomot, pe gură, gazele din stomac Si: (pop) a râgâi. 2 vt (Înv) A vomita.

eructare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: eructa] 1 Eliminare cu zgomot, pe gură, a gazelor din stomac Si: eructat1 (1), eructație, râgâit1, râgâială. 2 (Înv) Vomare.

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.

eructá (a ~) vb., ind. prez. 3 eructeáză

eructá vb., ind. prez. 1 sg. eructéz, 3 sg. și pl. eructeáză

ERUCTÁ vb. v. râgâi.

ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare].

ERUCTÁ vb. intr. a râgâi. (< fr. éructer, lat. eructare)

ERUCTA vb. (FIZIOL.) a rîgîi.