eronat, ~ă a [At: RUSSO, S. 162 / Pl: ~ați, ~e / E: fr erroné] 1 Care este contrar adevărului. 2 Bazat pe o înțelegere greșită a faptelor, a lucrurilor sau pe o interpretare inexactă a unei lucrări, a unui fapt.

ERONÁT, -Ă, eronați, -te, adj. Greșit, inexact, neadevărat, incorect (1). – Din fr. erroné.

ERONÁT, -Ă, eronați, -te, adj. Greșit, inexact, neadevărat, incorect (1). – Din fr. erroné.

ERONÁT, -Ă, eronați, -te, adj. Greșit, inexact, neadevărat. L-a rugat să-i scrie pentru a rectifica o dată eronată dintr-un roman istoric. C. PETRESCU, O. P. II 190. Ceea ce nu se prețuiește în Moldova... sînt sistemele pedantice și eronate, anahronismele care se impun în numele științei. RUSSO, S. 162.

eronát adj. m., pl. eronáți; f. eronátă, pl. eronáte

eronát adj. m., pl. eronáți; f. sg. eronátă, pl. eronáte

ERONÁT adj. 1. v. greșit. 2. v. fals. 3. v. inexact. 4. v. incorect.

Eronat ≠ adevărat, corect

ERONÁT, -Ă adj. Greșit, inexact. [Cf. fr. erroné].

ERONÁT, -Ă adj. greșit, inexact. (< fr. erroné)

ERONÁT ~tă (~ți, ~te) Care conține erori; fals; greșit. Afirmație ~tă. /<fr. erroné

eronat a. ce conține erori, greșit.

*eronát, -ă adj. (cuv. greșit format d. fr. erroné, it. erróneo, d. lat. erróneus, vagabond. Cp. cu cutanat). Barb. Greșit, cu erorĭ: propozițiune eronată.

ERONAT adj. 1. fals, greșit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. și reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 2. fals, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (Știre ~; o părere ~.) 3. greșit, inexact, (rar fig.) strîmb. (O înțelegere ~ a lucrurilor.) 4. greșit, impropriu, incorect. (Exprimare ~.)