Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 333643:

EREMÍT ~ți m. livr. Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, gr. eremites

Ermit dex online | sinonim

Ermit definitie