Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ermetism

ermetism sn [At: RALEA, S. T. II, 224 / V: h~ / Pl: ~e / E: fr hermetisme] 1 (Rar) Concep╚Ťie sau mod de via╚Ť─â care presupune claustrarea sau izolare social─â. 2 Concep╚Ťie care preconizeaz─â folosirea procedeelor ermetice (4) ├«n art─â. 3 Stil artistic care folose╚Öte abuziv procedee ermetice (4). 4 Caracter ermetic (4) al unui procedeu artistic. 5 (Frm) Denumire dat─â alchimiei. 6 Caracter secret al unei doctrine.
ERMET├ŹSM s. n. Tendin╚Ť─â ├«n literatur─â, mai ales ├«n poezie, de a folosi, uneori cu ostenta╚Ťie, un limbaj obscur, dificil, criptic. ÔÇô Din fr. herm├ętisme.
ERMET├ŹSM s. n. Tendin╚Ť─â ├«n literatur─â, mai ales ├«n poezie, de a folosi, uneori cu ostenta╚Ťie, un limbaj obscur, dificil, criptic. ÔÇô Din fr. herm├ętisme.
ERMET├ŹSM s. n. Obscuritate voit─â ├«n poezie; caracteristic─â pentru formele ei decadente. ÔÇô Scris ╚Öi: hermetism.
ermet├şsm s. n.
ermet├şsm s. n.
ERMET├ŹSM s.n. 1. Caracterul de ne├«n╚Ťeles al unei opere, lucr─âri teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu prec─âdere dup─â primul r─âzboi mondial, care a cultivat deliberat (├«n poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, ├«ncifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. herm├ętisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) ÔÇô zeu grec, considerat de alchimi╚Öti ca patron al ╚Ötiin╚Ťelor oculte ╚Öi al magiei].
ERMET├ŹSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. direc╚Ťie estetic─â (dup─â primul r─âzboi mondial) care cultiva deliberat (├«n poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimi╚Ötilor. (< fr. herm├ętisme)
ERMET├ŹSM n. 1) Caracter ├«nchis, de nep─âtruns. 2) Curent literar, caracterizat printr-un limbaj excesiv intelectualizat. /<fr. herm├ętisme

Ermetism dex online | sinonim

Ermetism definitie

Intrare: ermetism
ermetism substantiv neutru