Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru erijare

erige v vz erija
erigere sf vz erijare
erija [At: COSTINESCU / V: (iuz) erige / Pzi: ~jez / E: fr ├ęriger] 1 vt (├«nv; c. i. statui, monumente etc.) A a╚Öeza ├«n pozi╚Ťie vertical─â. 2 vt (├Änv; c. i. un a╚Öez─âm├ónt, o institu╚Ťie etc.) A ├«ntemeia. 3 vt (├Änv; de obicei urmat de determin─âri introduse prin pp ÔÇ×├«nÔÇŁ) A ridica la o condi╚Ťie superioar─â. 4 vr (Urmat de determin─âri introduse prin pp ÔÇ×├«nÔÇŁ) A-╚Öi atribui, f─âr─â nici un drept, un rol, o func╚Ťie sau o situa╚Ťie care confer─â autoritate. 5 vr A se da drept... 6 vr A vrea s─â treac─â drept...
erijare sf [At: EMINESCU, O. XII, 98 / V: (├«nv) erigere / Pl: ~j─âri / E: erija] 1 (├Änv; d. statui, monumente etc.) A╚Öezare ├«n pozi╚Ťie vertical─â Si: erijat1 (1). 2 (├Änv; d. a╚Öez─âminte, institu╚Ťii) ├Äntemeiere. 3 (├Änv; de obicei, urmat de pp ÔÇ×├«nÔÇŁ) Ridicare la o condi╚Ťie superioar─â Si: erijat1 (3). 4 (Urmat de determin─âri introduse prin pp ÔÇ×├«nÔÇŁ) Atribuire, far─â nici un drept, a unui rol, a unei func╚Ťii sau a unei situa╚Ťii care confer─â autoritate Si: erijat1 (4). 5 Autoatribuire, far─â nici un drept, a unei pozi╚Ťii care confer─â autoritate Si: erijat1 (5). 6 Dorin╚Ť─â de a trece drept... Si: erijat1 (6).
ERIJ├ü, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×├«nÔÇŁ) A-╚Öi atribui f─âr─â nici un drept o situa╚Ťie, un rol care confer─â autoritate, a se da drept..., a voi s─â treac─â drept... ÔÇô Din fr. ├ęriger.
ERIJ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a se erija ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. erija.
ERIJ├ü, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×├«nÔÇŁ) A-╚Öi atribui f─âr─â nici un drept o situa╚Ťie, un rol care confer─â autoritate, a se da drept..., a voi s─â treac─â drept... ÔÇô Din fr. ├ęriger.
ERIJ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a se erija ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. erija.
ERIJ├ü, erijez, vb. I. Refl. (Fran╚Ťuzism; urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬ź├«n┬╗) A-╚Öi atribui f─âr─â nici un drept un rol, o situa╚Ťie, care confer─â autoritate, a se da drept..., a voi s─â treac─â drept... A se erija ├«n conduc─âtor.
!erij├í (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erije├íz─â, 1 pl. ne erijß║»m; conj. prez. 3 s─â se erij├ęze; ger. erijß║ąndu-se
*erijáre s. f., g.-d. art. erijắrii
er├şge vb., ind. prez. 1 sg. erig, 3 sg. ╚Öi pl. er├şg─â[1]
erij├í vb., ind. prez. 1 sg. erij├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. erije├íz─â, 1 pl. erij─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. erij├ęze; ger. erij├ónd
erijáre s. f., g.-d. art. erijări
ERIJ├ü vb. I. refl. A-╚Öi aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jeaz─â, ger. -jind. / < fr. ├ęriger, cf. it., lat. erigere ÔÇô a ├«n─âl╚Ťa].
ERIJ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a se erija. [< erija].
ERIJ├ü vb. refl. a-╚Öi aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ├ęriger)
erij├í (erij├ęz, erij├ít), vb. ÔÇô A ridica, a ├«n─âl╚Ťa. ÔÇô Var. (├«nv.) erige. Fr. ├ęriger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.
A SE ERIJ├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi atribui f─âr─â nici un drept un rol sau o situa╚Ťie care confer─â autoritate. ~ ├«n rol moralist. /<fr. ├ęriger
erige (refl.) v. a-și atribui o autoritate pe nedrept: a se erige în reformator.
*er├şg, a er├şge (lat. ├ę-rigo, e-rigere, a r├«dica. P. lipsa participiulu─ş, cp. cu corig ╚Öi dirig) ╚Öi erijez v. tr. (fr. ├ęriger). R├«dic, ├«nal╚Ť: a erija o statu─â. Institu─ş, creez: a erija un tribunal. R├«dic ├«n rang: a erija un sat la rangu de ora╚Ö. V. refl. ├Äm─ş ─şa┼ş rolu de: a te erija ├«n (fr. en) moralizator.

Erijare dex online | sinonim

Erijare definitie

Intrare: erija
erija verb grupa I conjugarea a II-a
erige conjugarea a X-a grupa a III-a verb
Intrare: erijare
erijare
erigere infinitiv lung