Dicționare ale limbii române

3 intrări

8 definiții pentru ergotare

ergota vi [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr ergoter] (Frm) 1 A discuta cu argumente speculative. 2 A ridica obiecții neîntemeiate. 3 A contesta (cu argumente nefondate). 4 A nega evidența.
ergotare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: ergota] (Frm; nob) 1 Discutare cu argumente speculative Si: ergotat1 (1). 2 Obiectare neîntemeiată Si: ergotat1 (2). 3 Contestare (cu argumente nefondate) Si: ergotat1 (3). 4 Negare a evidenței Si: ergotat1 (4).
ergotat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ergota] (Frm; nob) 1 Discutat cu argumente speculative. 2 Care este supus unor obiecții neîntemeiate. 3 Contestat (cu argumente nefondate). 4 Negat.
ergotat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ergota] (Frm; nob) 1-4 Ergotare (1-4).
ergotá vb., ind. prez. 1 sg. ergotéz, 3 sg. și pl. ergoteáză
ERGOTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A șicana, a sâcâi pentru fleacuri. [< fr. ergoter].
ERGOTÁ vb. tr. a șicana, a sâcâi pentru fleacuri. (< fr. ergoter)
*ergotéz v. intr. (fr. ergoter. D. lat. ergo, decĭ, pin urmare). Fam. Tot argumentez. Șicanez, contestez fără motiv.

ergotare definitie

ergotare dex

Intrare: ergota
ergota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ergotat
ergotat participiu
ergotare infinitiv lung
Intrare: ergotare
ergotare