Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 986422:
ERES s. (BIS.) erezie, (rar) necredință, (înv.) minciună. (A comite un ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Eres dex online | sinonim
Eres definitie
