eredobiologie sf [At: D. PSIH. 242 / P: ~bi-o~ / E: fr hérédobiologie] Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor vii.

EREDOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază problemele eredității. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hérédobiologie.

EREDOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază problemele eredității. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hérédobiologie.

eredobiologíe s. f., g.-d. art. eredobiologíei

EREDOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază fenomenele eredității și variabilității organismelor vii. (< fr. hérédobiologie)

eredobiologíe s. f. (biol.) Ramură a biologiei interesată de problemele eredității ◊ „Orientarea biochimică actuală a eredo-biologiei înseamnă, în primul rând, situarea în centrul atenției a caracteristicilor chimice, metabolice ale organismelor.” Cont. 5 IV 63 p. 7 //din eredo- + biologie//

EREDO- „ereditate, moștenit”. ◊ L. heres, edis „moștenitor, urmaș” > fr. hérédo-, germ. id., it. eredo- > rom. eredo-. □ ~biologie (v. -bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele eredității și variabilității în organismele vii; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune moștenită sau transmisă ereditar.