Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru erectil

erectil, ~─â a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr ├ęrectile] 1 (D. unele ╚Ťesuturi sau organe) Care poate s─â-╚Öi m─âreasc─â volumul, devenind dur, rigid sub influen╚Ťa fluxului sangvin. 2 Referitor la erec╚Ťie. 3 De erec╚Ťie. 4 (├Änv; ├«s) Tumoare (sau umfl─âtur─â) ~─â Tumoare (congenital─â) care, sub ac╚Ťiunea varia╚Ťiilor de temperatur─â, ├«╚Öi m─âre╚Öte volumul ╚Öi devine rigid─â.
ERECT├ŹL, -─é, erectili, -e, adj. Referitor la erec╚Ťie, capabil de erec╚Ťie. ÔÇô Din fr. ├ęrectile.
ERECT├ŹL, -─é, erectili, -e, adj. Referitor la erec╚Ťie, capabil de erec╚Ťie. ÔÇô Din fr. ├ęrectile.
erect├şl adj. m., pl. erect├şli; f. erect├şl─â, pl. erect├şle
erect├şl adj. m., pl. erect├şli; f. sg. erect├şl─â, pl. erect├şle
ERECT├ŹL, -─é adj. Referitor la erec╚Ťie, capabil de erec╚Ťie. [< fr. ├ęrectile].
ERECT├ŹL, -─é adj. referitor la erec╚Ťie; capabil de erec╚Ťie. (< fr. ├ęrectile)

Erectil dex online | sinonim

Erectil definitie

Intrare: erectil
erectil adjectiv