Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru erbivor

erbivor, ~─â [At: KRETZULESCU, M. 153/22 / V: her~, ier~ / Pl: ~i, ~e / E: fr herbivore, it erbivoro] 1 a (D. animale) Care se hr─âne╚Öte cu vegetale, mai ales ierburi Si: (rar) plantivor. 2 sn (Lpl) Animale care se hr─ânesc cu vegetale, mai ales cu ierburi, av├ónd un aparat digestiv dezvoltat ╚Öi o denti╚Ťie special─â.
ERBIV├ôR, -─é, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hr─âne╚Öte numai cu plante. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere care se hr─ânesc numai cu plante; (╚Öi la sg.) animal din acest ordin. ÔÇô Din fr. herbivore.
ERBIV├ôR, -─é, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hr─âne╚Öte numai cu plante. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere care se hr─ânesc numai cu plante; (╚Öi la sg.) animal din acest ordin. ÔÇô Din fr. herbivore.
ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește numai cu plante, în special cu iarbă.
erbiv├│r1 adj. m., pl. erbiv├│ri; f. erbiv├│r─â, pl. erbiv├│re
erbiv├│r2 s. n., pl. erbiv├│re
erbiv├│r adj. m., pl. erbiv├│ri; f. sg. erbiv├│r─â, pl. erbiv├│re
erbiv├│r s. n., pl. erbiv├│re
ERBIVÓR adj. (rar) plantivor. (Animal ~.)
ERBIV├ôR, -─é adj. Care se nutre╚Öte cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hr─ânesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba ÔÇô iarb─â, vorare ÔÇô a m├ónca].
ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/)
ERBIVÓR ~e n. și adjectival 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc în special cu ierburi. 2) Animal din acest ordin. /<fr. herbivore
erbivor a. care se nutre╚Öte cu ierburi ╚Öi cu substan╚Ťe vegetale: calul este erbivor.
*erbiv├│r, -─â adj. (nlat. herbi-vorus, d. lat. herba, ─şarb─â, ╚Öi vorus din carni-vorus). Care se nutre╚Öte cu ─şarb─â, cu substan╚Ťe vegetale, ca vitele.
ERBIVOR adj. (rar) plantivor. (Animal ~.)
ANIMALE ERBIVORE. Subst. Erbivore. Animal erbivor, erbivor. Ras─â cabalin─â, cabaline; cabalin, cal, c─âlu╚Ť (dim.), c─âlu╚Öel (dim.); arm─âsar, arm─âs─âra╚Ö (dim.), arm─âs─âru╚Ö, iat (├«nv.); iap─â, iepu╚Öoar─â (dim.), cal s─âlbatic, tarpan, mustang. Cat├«r, mul (rar); cat├«rc─â; m─âgar, m─âg─âru╚Ö (dim.), asin (rar), colun (├«nv.); m─âg─âri╚Ť─â, m─âg─ârea╚Ť─â (├«nv. ╚Öi reg.). Ras─â taurin─â, taurine; bivol, bivol s─âlbatic; bour, zimbru, taur, t─âura╚Ö (dim.), t─âurean, t─âureanc (reg.); bou, boulean (dim.), bourel (dim.), bou╚Öor, bou╚Ť; bivoli╚Ť─â, bouroaic─â, drigan─â (reg.); vac─â, v─âcu╚Ť─â (dim.), v─âcu╚Öoar─â. Ras─â ovin─â, ovine; ovin; oaie, oi╚Ť─â (dim.); oi╚Öoar─â (pop.), oi╚Ťic─â (pop.); berbec, berbecu╚Ť (dim.), berbecel; oaie s─âlbatic─â, muflon; mosc. Capr─â, c─âpri╚Ť─â (dim.), c─âpri╚Öoar─â, c─âprioar─â; capr─â neagr─â, capr─â s─âlbatic─â, capr─â-de-st├«nc─â, capr─â-de-munte; ╚Ťap, ╚Ť─âpuc (dim., reg.), ╚Ť─âpulean (reg.); ╚Ťap-negru, c─âprior, c─âpriora╚Ö (dim.). Cerb; cerboaic─â; ciut─â; ren; elan; antilop─â; bubal; gnu; gazel─â. C─âmil─â; c─âmil─â-bactrian─â; dromader; lam─â; lam─â s─âlbatic─â, guanaco. Cangur. Elefant. Giraf─â. Hipopotam. Zebr─â. Adj. Erbivor; rumeg─âtor; cabalin, cavalin (rar); taurin; bourean, bouresc, bourel; ovin; oiesc (pop.); porcin; porcesc; c─âpresc. Vb. A pa╚Öte; a rumega. V. cal, glasuri de animale, oaie, vite.
ERBI- ÔÇ×iarb─â, buruian─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. herba ÔÇ×iarb─âÔÇŁ > fr. herbi-, germ. id., engl. id. > rom. erbi-. Ôľí ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substan╚Ť─â) care distruge ierburile d─âun─âtoare agriculturii; ~color (v. -color), adj., de culoarea verde a ierbii; ~fer (v. -fer), adj., acoperit cu ierburi; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hr─âne╚Öte cu ierburi. 2. s. n. pl., Grup de mamifere care se hr─ânesc cu vegetale, av├«nd o denti╚Ťie special─â.
erbivor, -─â, erbivori, -e s. m., s. f. vegetarian.

Erbivor dex online | sinonim

Erbivor definitie

Intrare: erbivor
erbivor adjectiv substantiv neutru