eradicare definitie

18 definiții pentru eradicare

eradica vt [At: LM / Pzi: eradic / E: it eradicare, lat eradicare] 1 (C. i. plante, mai ales arbori) A dezrădăcina. 2 (C. i. boli infecțioase, contagioase sau epidemii) A face să dispară. 3 A înlătura complet cauzele care provoacă apariția unui proces patologic Si: (îvp) a stârpi. 4 (C. i. stări de lucruri, manifestări sociale etc.) A face să dispară complet Si: a elimina, a lichida, a suprima.
eradicare sf [At: MDENC / Pl: ~cări / E: eradica] 1 (Liv) Dezrădăcinare (a unui arbore sau a unei plante) Si: (liv) eradicație (1). 2 Înlăturare completă a unei boli infecțioase sau contagioase, a unei epidemii etc. Si: (liv) eradicație (2). 3 Înlăturare completă a cauzelor care provoacă apariția unui proces patologic Si: (liv) eradicație (3) Si: (îvp) stârpire. 4 Dispariție completă a unor stări de lucruri (sau a unor manifestări sociale) Si: eliminare, extirpare, lichidare, suprimare, (liv) eradicație (4).
ERADICÁ, eradichez, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. [Prez. ind. și: eradíc] – Din lat., it. eradicare.
ERADICÁRE, eradicări, s. f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei. – V. eradica.
ERADICÁ, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. – Din lat., it. eradicare.
ERADICÁRE, eradicări, s. f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei. – V. eradica.
eradicá (a ~) vb., ind. prez. 3 eradicheáză
eradicáre s. f., g.-d. art. eradicắrii; pl. eradicắri
eradicá vb., ind. prez. 1 sg. eradichéz, 3 sg. și pl. eradicheáză
eradicáre s. f., g.-d. art. eradicării; pl. eradicări
ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi.
ERADICÁRE s. v. dezrădăcinare, stârpire.
ERADICÁ vb. I. tr. (Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. [P.i. eradíc. / < lat., it. eradicare].
ERADICÁRE s.f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei; eradicație. [< eradica].
ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr. éradiquer)
A ERADICÁ ~chéz tranz. A smulge din rădăcini; a dezrădăcina. /<lat. eradicare
eradica vb. v. DEZRĂDĂCINA. STÎRPI.
eradicare s. v. DEZRĂDĂCINARE. STÎRPIRE.

eradicare dex

Intrare: eradica (1 eradic)
eradica 1 eradic verb grupa I conjugarea I
Intrare: eradicare
eradicare substantiv feminin
Intrare: eradica (1 eradichez)
eradica 1 eradichez verb grupa I conjugarea a II-a