epolare sf [At: VÎN. PESC. 1961, nr. 8, 15 / Pl: ~lări / E: epola] Ochire a vânatului fixând pușca pe umăr Si: (rar) epolaj.

epoláre s. f., pl. epolări

EPOLÁRE s.f. 1. Aducere a armei în poziția de ochire și declanșare a focului. 2. (Constr.) Execuție a unui epolment. 3. (Mar.) Devierea din plan a marginii unei table de bordaj sau de punte. [După fr. épauler, épaulement].

EPOLÁRE s. f. 1. aducere a armei în poziția de ochire și declanșare a focului. 2. execuție a unui epolment (2). 3. (mar.) devierea din plan a marginii unei table de bordaj sau de punte. (după fr. épauler)