episod sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: epizod, (înv) ~ă sf (Pl: ~oade) epizodă sf (înv) ~iu (Pl: ~ri) / Pl: ~oade și (înv) ~uri / E: fr épisode] 1 Acțiune secundară într-o operă narativă, având un rol relativ independent. 2 Parte relativ independentă a unei narațiuni. 3 Parte a acțiunii în teatrul antic, delimitată prin intervențiile corului și corespunzând actului din dramaturgia modernă. 4 (Spc) Frază muzicală de importanță secundară, intercalată între principalele părți ale unei compoziții, pentru a aduce o variație. 5 (Spc) Scenă secundară reprezentată într-un tablou, care nu are întotdeauna legătură cu subiectul principal. 6 Întâmplare din viața cuiva Si: secvență, incident, peripeție.

episodă sf vz episod

episodiu sn vz episod

epizod sn vz episod

epizodă sf vz episod

EPISÓD, episoade, s. n. 1. Acțiune secundară într-o operă narativă, având un rol relativ independent; parte relativ independentă a unei narațiuni. ♦ Parte a acțiunii în teatrul antic, delimitată prin intervențiile corului și corespunzând actului din dramaturgia modernă. 2. Frază muzicală de importanță secundară, intercalată între principalele părți ale unei compoziții pentru a aduce o variație. 3. Întâmplare în viața cuiva. [Var.: epizód s. n.] – Din fr. épisode.

EPIZÓD s. n. v. episod.

EPISÓD, episoade, s. n. 1. Acțiune secundară într-o operă narativă, având un rol relativ independent; parte relativ independentă a unei narațiuni. ♦ Parte a acțiunii în teatrul antic, delimitată prin intervențiile corului și corespunzând actului din dramaturgia modernă. 2. Frază muzicală de importanță secundară, intercalată între principalele părți ale unei compoziții pentru a aduce o variație. 3. Întâmplare în viața cuiva. [Var.: epizód s. n.] – Din fr. épisode.

EPIZÓD s. n. v. episod.

EPISÓD, episoade, s. n. 1. (Într-o operă literară) Acțiune secundară într-o operă narativă ori dramatică sau un fragment din acestea. În ultimul episod al romanului, autorul înfățișează convorbirea dintre Petrescu și meșterul Roman Lupu. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/3. ♦ (În drama veche grecească) Parte a acțiunii delimitată prin intervențiile corului. ♦ Frază muzicală de importanță secundară, intercalată între principalele părți ale unei compoziții, pentru a aduce o variație. 2. Întîmplare din viața cuiva; incident. În neclintirea aceasta leneșă a practicii vechi cu undița, cîte un crap ruginit amesteca un episod dramatic. SADOVEANU, V. F. 64. Sînt două scene, ori două episoade din viața bucureșteană a lui Soleanu, pe care le vom atinge. GHEREA, ST. CR. I 276. Istoria prințului Vasilie înfățoșează niște episoade atît de tragice. NEGRUZZI, S. I 283. – Pl. și: (învechit) episode (ODOBESCU, S. III 78). – Variantă: epizód s. n.

EPIZÓD s. n. v. episod.

episód s. n., pl. episoáde

episód s. n., pl. episoáde

EPISÓD s. 1. fragment, scenă. (Un ~ al romanului.) 2. v. întâmplare.

EPISÓD s.n. 1. Parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului. ♦ Parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații. 2. Acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc. ♦ (Muz.) Secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari. 3. Întămplare, incident, fapt accesoriu. [Pl. -oade, -oduri, var. epizod s.n. / < fr. épisode, cf. gr. episodion – ceea ce vine din afară].

EPIZÓD s.n. v. episod.

EPISÓD s. n. 1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, între două intervenții ale corului. ◊ parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații. 2. diviziune a unei acțiuni dramatice (film serial etc.) 3. (muz.) secțiune mijlocie într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, între părțile principale ale unei compoziții mari (sonată, rondo etc.) 4. întâmplare, incident. (< fr. épisode, gr. epeisodion)

EPISÓD ~oáde n. 1) Acțiune secundară într-o operă artistică (film, piesă, roman etc.) menită să varieze expunerea. 2) Întâmplare de mică importanță din viața unui om. /<fr. épisode

epizod n1. 1. acțiune incidentală legată de acțiunea principală, într’o poemă sau un roman; 2. fig. incident ce se rapoartă la vr’un eveniment însemnat.[1]

*episód n., pl. oade și urĭ (vgr. epeisódion, d. ῾odós, drum. V. met- și peri-od). Întîmplare legată de acțiunea principală într’o poemă orĭ într’un romanț (ca episodu luĭ Aristeŭ în Georgicele luĭ Virgiliŭ). Fig. Întîmplare în altele maĭ multe: Austerlitz e cel maĭ glorios episod din campaniile luĭ Napoleon. – Și -zod (după fr.).

*epizód, V. episod.

EPISOD s. 1. fragment, scenă. (Un ~ al romanului.) 2. întîmplare. (Un ~ din viața cuiva.)

episod depozițional, (engl.= depositional episode) unitate depozițională terigenă de rang sup., cuprinsă între două hiatusuri majore. Produsele unui e.d. au în bază o secvență formată prin progradare și se încheie printr-o secvență transgresivă majoră. V. și eveniment depozițional.