epitropie definitie

10 definiții pentru epitropie

epitropie sf [At: LES. COND. 169/15 / V: (îvr) ip~, (înv) ipet~, (reg) patrafie / E: ngr ἐπιτροπή, ἐπιτροπία] 1 (Rar) Tutelă. 2 Funcție de epitrop. 3 Perioadă de timp în care un epitrop își exercită funcția. 4 (Îe) A lua (sau a avea, a ține) sub ~ (pe cineva) A tutela. 5 (Îe) A pune pe cineva sub (sau, rar, la) ~ sau (îvr) a orândui ceva sub ~ A da pe cineva sau ceva în grija unui epitrop. 6 (Îe; d. minori) A rămâne sub[1] (sau la) ~ A fi tutelat. 7 (Spc) Perioadă de timp în care un regent își exercită puterea Si: regență. 8 (Fig) Drept (abuziv) pe care și-l ia o persoană de a ține pe altcineva sub ascultare, sub dependență, sub supraveghere. 9 (Pex) Stare de dependență, de exploatare a unei colectivități, clase sociale etc. 10 Protecție a unui minor sau a bunurilor acestuia. 11 (Înv) Supraveghere (sau conducere) a unei persoane majore. 12 (Înv) Suzeranitate. 13 Eforie (1). 14 Consiliu de epitropi care administra averea unei instituții publice, a unui așezământ etc. 15 Instituție condusă de un consiliu de epitropi. 16 Local în care își avea sediul epitropia (15). 17 (Îvr) Comitet însărcinat cu lucrări de interes public Si: comitet. 18 (Înv; csnp) Supraveghere a unor lucrări publice. 19 (Înv; pex) Titlu, demnitate de monarh Si: suveran, domnitor. 20 (Înv; pex) Perioadă de timp în care un monarh, un suveran sau un domnitor își exercita puterea. 21 (Înv; pex) Teritoriu asupra căruia monarhul își exercită puterea. 22 (Reg) Inventar. modificată
EPITROPÍE, epitropii, s. f. 1. Tutelă. ♦ Îngrijire. 2. (Reg.) Consiliu de epitropi (2); instituție condusă de un consiliu de epitropi; eforie. 3. Funcția de epitrop. – Epitrop + suf. -ie.
EPITROPÍE, epitropii, s. f. 1. Tutelă. ♦ Îngrijire. 2. Reg. Consiliu de epitropi (2); instituție condusă de un consiliu de epitropi; eforie. 3. Funcția de epitrop. – Epitrop + suf. -ie.
EPITROPÍE, epitropii, s. f. (Azi rar) 1. Tutelă. V. curatelă. La 1774, el pierdu pe tată-său și împreună cu frate-său... rămaseră supt epitropia unchiului lor, banul Mihai Cantacuzino. BĂLCESCU, O. I 86. Pîrvuleștii numesc pe Vlăduț domn, dar, văzînd pe acesta că voiește a se elibera de epitropia lor, îl ucid și dau puterea... «lui» Neagoie Basarab. id. ib. II 17. ♦ Îngrijire. De mult nu te-am văzut! – De mult, dragă Luluță... tocmai de cînd te-o luat cucoana Chirița sub epitropia ei și te-o adus la Bîrzoieni. ALECSANDRI, T. I 187. 2. (Mold.) Consiliu de epitropi care administrează o avere publică, un așezămînt; instituție condusă de un consiliu de epitropi (v. eforie). 3. Funcția de epitrop.
epitropíe (-pi-tro-) s. f., art. epitropía, g.-d. art. epitropíei; pl. epitropíi, art. epitropíile
epitropíe s. f. (sil. -tro-), art. epitropía, g.-d. art. epitropíei; pl. epitropíi, art. epitropíile
EPITROPÍE s. 1. v. tutelă. 2. v. eforie.
epitropie f. 1. tutelă, curatelă; 2. administrațiunea averii unei biserici sau mânăstiri.
epitropíe f. (ngr. și vgr. epitropía). Funcțiunea de epitrop. Consiliu epitropilor. Localu (bĭurou) epitropilor: epitropia spitaluluĭ Sfîntuluĭ Spiridon din Ĭașĭ.
EPITROPIE s. 1. (JUR.) tutelă, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. 2. eforie. (~ spitalelor civile.)

epitropie dex

Intrare: epitropie
epitropie substantiv feminin
  • silabisire: -tro-