epitrop sm [At: URECHE, ap. LET. I, 103/25 / V: (îrg) ipi~, pitrop / A și: (înv) epitrop / Pl: ~i / E: ngr ἐπίτροπος] 1 (Asr) Tutore. 2 (D. femei; copii; în legislația feudală; îe) A fi (sau a supune) sub ~ A fi tutelat. 3 (Înv) Locțiitor. 4 (Înv) Împuternicit. 5 (Înv) Reprezentant. 6 (Înv) Regent. 7 (Înv) Supraveghetor. 8 (Îvr) Curator. 9 (Reg) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici Si: efor. 10 (Înv; csnp) Fiecare dintre membrii consiliului de conducere a unei municipalități. 11 (Înv) Conducător al uneia sau al mai multor biserici. 12 (Pex; înv) Suveran. 13 (Reg) Cântăreț la biserică. 14 (Reg) Inventar.

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp] – Din ngr. epítropos.

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp] – Din ngr. epítropos.

EPÍTROP, epitropi, s. m. (Azi rar) 1. Tutore. V. curator. A venit vremea ca epitropii să se întrebe și să se sfătuiască ce e de făcut cu Constantin. GALACTION, O. I 115. Primise sarcina ce i se detese de tribunal să-i fie epitrop. MACEDONSKI, O. III 63. Fiind acum de măritat o fată foarte rară Ș-ai ei epitropi căutînd bărbat în altă țară. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. (Mold.) Administrator al unui bun, în special al averii unei instituții bisericești; efor. – Accentuat și: epitróp.

epítrop (-pi-trop) s. m., pl. epítropi

epítrop s. m. (sil. -trop), pl. epítropi

EPÍTROP s. 1. v. tutore. 2. v. efor.

epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop. – Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.

EPÍTROP ~i m. 1) Persoană care tutelează pe cineva; om care are grijă de o persoană incapabilă de a acționa independent (minor, bătrân ș. a.) și administrează bunurile ei materiale; tutore. 2) înv. Administrator al unor bunuri, mai ales bisericești. [Sil. e-pi-trop] /<ngr. epitropos

epitrop m. 1. tutor, curator; 2. îngrijitor de averea unei biserici. [Gr. mod.].

epítrop m. (ngr. Și vgr. epí-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică).

EPITROP s. 1. (JUR.) tutore, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.) 2. efor, (Bucov.) antist. (~ al unei biserici.)