Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru epitrop

epitrop sm [At: URECHE, ap. LET. I, 103/25 / V: (├«rg) ipi~, pitrop / A ╚Öi: (├«nv) epitrop / Pl: ~i / E: ngr ß╝ɤÇ̤߯ä¤ü╬┐¤Ç╬┐¤é] 1 (Asr) Tutore. 2 (D. femei; copii; ├«n legisla╚Ťia feudal─â; ├«e) A fi (sau a supune) sub ~ A fi tutelat. 3 (├Änv) Loc╚Ťiitor. 4 (├Änv) ├Ämputernicit. 5 (├Änv) Reprezentant. 6 (├Änv) Regent. 7 (├Änv) Supraveghetor. 8 (├Ävr) Curator. 9 (Reg) Administrator al unui bun, ├«n special al averii unei biserici Si: efor. 10 (├Änv; csnp) Fiecare dintre membrii consiliului de conducere a unei municipalit─â╚Ťi. 11 (├Änv) Conduc─âtor al uneia sau al mai multor biserici. 12 (Pex; ├«nv) Suveran. 13 (Reg) C├ónt─âre╚Ť la biseric─â. 14 (Reg) Inventar.
EP├ŹTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, ├«n special al averii unei biserici; efor. [Acc. ╚Öi: epitr├│p] ÔÇô Din ngr. ep├ştropos.
EP├ŹTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, ├«n special al averii unei biserici; efor. [Acc. ╚Öi: epitr├│p] ÔÇô Din ngr. ep├ştropos.
EP├ŹTROP, epitropi, s. m. (Azi rar) 1. Tutore. V. curator. A venit vremea ca epitropii s─â se ├«ntrebe ╚Öi s─â se sf─âtuiasc─â ce e de f─âcut cu Constantin. GALACTION, O. I 115. Primise sarcina ce i se detese de tribunal s─â-i fie epitrop. MACEDONSKI, O. III 63. Fiind acum de m─âritat o fat─â foarte rar─â ╚ś-ai ei epitropi c─âut├«nd b─ârbat ├«n alt─â ╚Ťar─â. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. (Mold.) Administrator al unui bun, ├«n special al averii unei institu╚Ťii biserice╚Öti; efor. ÔÇô Accentuat ╚Öi: epitr├│p.
ep├ştrop (-pi-trop) s. m., pl. ep├ştropi
ep├ştrop s. m. (sil. -trop), pl. ep├ştropi
EP├ŹTROP s. 1. v. tutore. 2. v. efor.
ep├ştr├│p (-pi), s. m. ÔÇô Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ß╝ɤÇ╬»¤ä¤ü╬┐¤Ç╬┐¤é (sec. XVIII, cf. G├íldi 182), cf. alb. pitr├║p, bg. p├ştrop. ÔÇô Der. epitropie, s. f. (tutel─â; eforie; func╚Ťie de epitrop), din ngr. ß╝ɤÇ╬╣¤ä¤ü╬┐¤Ç╬»╬▒.
EP├ŹTROP ~i m. 1) Persoan─â care tuteleaz─â pe cineva; om care are grij─â de o persoan─â incapabil─â de a ac╚Ťiona independent (minor, b─âtr├ón ╚Ö. a.) ╚Öi administreaz─â bunurile ei materiale; tutore. 2) ├«nv. Administrator al unor bunuri, mai ales biserice╚Öti. [Sil. e-pi-trop] /<ngr. epitropos
epitrop m. 1. tutor, curator; 2. îngrijitor de averea unei biserici. [Gr. mod.].
ep├ştrop m. (ngr. ╚śi vgr. ep├ş-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biseric─â).
EPITROP s. 1. (JUR.) tutore, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.) 2. efor, (Bucov.) antist. (~ al unei biserici.)

Epitrop dex online | sinonim

Epitrop definitie

Intrare: epitrop
epitrop substantiv masculin
  • silabisire: -trop
Intrare: epitrop
epitrop