Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru epitez─â

epitez─â sf [At: L. ROM. 1966, 221 / Pl: ~ze / E: fr ├ępith├Ęse] 1 (Fon) Ad─âugare a unui sunet sau a unei silabe (neetimologice) la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt Si: (rar) paragog─â. 2 (Med) Corec╚Ťie a unei articula╚Ťii defectuoase.
EPITÉZĂ s. (FON.) paragogă.
EPIT├ëZ─é s.f. 1. (Med.) Corec╚Ťiune a unei articula╚Ťii defectuoase. 2. (Lingv.) Adaos al unui element neetimologic la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt. [Cf. fr. ├ępith├Ęse, it. epitesi < gr. epithesis].
EPIT├ëZ─é s. f. 1. (med.) corec╚Ťie a unei articula╚Ťii defectuoase. 2. paragog─â. (< fr. ├ępith├Ęse, gr. epithesis)
EPITEZ─é s. (FON.) paragog─â.
epitez─â (gr. epithesis ÔÇ×ad─âugareÔÇŁ), figur─â care const─â din ad─âugarea unui sunet la finele unui cuv├ónt, prin efectul contamin─ârii sau analogiei, din necesitatea gramatical─â sau numai expresiv─â (eufonic─â) (I): Ex.: curmal (tc. hurma), curg ├«n loc de cur (din lat. curo) prin analogie cu merg, trag ├«n loc de *trau (din lat. vulg. *trao = clasic trailo) prin analogie cu ├«nfig etc. (cf. S. Pu╚Öcariu, II, p. 346). E. este sinonim cu paragog─â, atunci c├ónd este vorba de adaosul unui sunet din necesitate expresiv─â sau prozodic─â.

Epitez─â dex online | sinonim

Epitez─â definitie

Intrare: epitez─â
epitez─â