epiteliom sn [At: ENC. ROM. / P: ~li-om / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~oame / E: fr épithéliome] (Med) Tumoare malignă a epiteliului Si: carcinom.

epiteliomă sf vz epiteliom

EPITELIÓM, epitelioame, s. n. (Med.) Tumoare malignă a epiteliului, carcinom. [Pr.: -li-om. – Pl. și: epiteliomuri] – Din fr. épithéliome, épithélioma.

EPITELIÓM, epiteliomuri, s. n. (Med.) Tumoare malignă a epiteliului, carcinom. [Pr.: -li-om] – Din fr. épithéliome, épithélioma.[1]

!epitelióm (-li-om) s. n., pl. epitelioáme

epitelióm s. n. (sil. -li-om), pl. epiteliómuri

EPITELIÓM s. v. carcinom.

EPITELIÓM s.n. (Med.) Tumoare malignă a epiteliului; carcinom. [Pron. -li-om, pl. -oame. / < fr. epithélioma].

EPITELIÓM s. n. tumoare malignă a țesutului epitelial. (< fr. épithéliome)

*epiteliómă f., pl. e (d. epiteliŭ). Med. Tumoare canceroasă constituită de țesutu epitelial.

EPITELIOM s. (MED.) carcinom.