epistolograf sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: fr épistolographe, ngr ἐπιστολογραφος] (Înv) Epistolar (10). corectată

epistolográf s. m., pl. epistolográfi

EPISTOLOGRÁF s.m. Autor, scriitor de scrisori. [Cf. it. epistolografo].

EPISTOLOGRÁF s. m. autor de scrisori. (< it. epistolografo)

EPISTOLO- „scrisoare”. ◊ gr. epistole „scrisoare” > fr. épistolo-, it. id. > rom. epistolo-. □ ~graf (v. -graf), s. m., autor de epistole; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Sistem de scriere vulgară la vechii egipteni. 2. Arta de a redacta scrisori.