epistolie sf [At: CORESI, ap DHLR II, 545 / V: (îvr) ~liu (a: nct) sn / A și: ~tol~ / Pl: ~ii / E: lat epistolium, ngr ἐπιστολή] (Înv) 1 Scrisoare. 2 (Rar) Scrisoare (deschisă) adresată unei personalități sau unui grup de persoane (cu funcție importantă în ierarhia bisericească), în care se discutau unele probleme legate de credința creștină. 3 Epistolă (3). 4 (Rar) Epistolă (2). corectată

epistoliu^[1] sn vz epistolie

EPISTOLÍE, epistolii, s. f. (Înv.) Scrisoare. – Din ngr. epistolí.

EPISTOLÍE, epistolii, s. f. (Înv.) Scrisoare. – Din ngr. epistolí.

EPISTOLÍE, epistolii, s. f. (Învechit și popular) Scrisoare. Unii soldați... prindeau a scrie pe coji de mesteacăn, pe scîndurele, pe bucăți de cartoane, epistolii de dor și amărăciune către cei din țară. CAMILAR, N. I 251.

epistolíe (înv.) s. f., art. epistolía, g.-d. art. epistolíei; pl. epistolíi, art. epistolíile

epistolíe s.f., art. epistolía, g.-d. art. epistolíei; pl. epistolíi, art. epistolíile

EPISTOLÍE s. v. scrisoare.

epistolie f. pop. epistolă: Epistolia Maicei Domnului. [Gr. mod.].

*epistolíe f. (ngr. epistolí). Vechĭ. Rar azĭ. Epistolă, scrisoare religioasă.

EPISTOLIE s. epistolă, scrisoare, (astăzi rar si fam.) misivă, (înv. și pop.) carte, răvaș, (reg.) scris, (prin Ban.) propis, (înv.) depeșă, poslanie, scriptură. (Ai primit ~ mea?)