epistemolog sm [At: JOJA, S. L. 12 / Pl: ~gi / E: epistemologie] (Flz) (1-2) Specialist în epistemologie (1-2).

epistemológ s. m., pl. epistemológi

epistemológă s. f., pl. epistemológe

EPISTEMOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al epistemologiei. [Cf. it. epistemologo].

EPISTEMOLÓG, -Ă s. m. f. adept al epistemologiei. (< fr. épistémologue)

EPISTEMO- „cunoaștere”. ◊ gr. episteme „cunoaștere, știință” > fr. épistémo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. epistemo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., adept al epistemologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; sin. teorie a cunoașterii științifice.