EPISTAZÍE s. f. inhibare a unei gene nealelice de către o genă dominantă sau recesivă. (< fr. épistasie)

EPISTAZÍE (< fr.) s. f. 1. (BIOL.) Modificare de grad superior manifestată de una dintre două forme înrudite filogenetic. 2. (GENET.) Dominanța unei gene asupra alteia nealelomorfice, producând mascarea unui caracter ereditar de către altul.