episodic definitie

15 definiții pentru episodic

episodic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~izo~ / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épisodique] 1-5 Care ține de episod (1-5). 6-10 Care este caracteristic unui episod (1-5). 11 Care conține episoade (2). 12 Care este format din episoade (2). 13-15 Care are caracter de episod (1-2, 5). 16 Neesențial. 17 Întâmplător. 18 Secundar.
epizodic, ~ă a vz episodic
EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. – Din fr. épisodique.
EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. – Din fr. épisodique.
EPISÓDIC, -Ă, episodici, -e, adj. Care ține de un episod, care nu este esențial pentru desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment; întîmplător, incidental, secundar. Rol episodic. ▭ Autorii stabilesc profiluri precise tuturor personagiilor, chiar și celor episodice. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5.
episódic adj. m., pl. episódici; f. episódică, pl. episódice
episódic adj. m., pl. episódici; f. sg. episódică, pl. episódice
EPISÓDIC adj. v. secundar.
EPISÓDIC, -Ă adj. De episod; neesențial, întâmplător, incidental, secundar. [< fr. épisodique].
EPISÓDIC, -Ă adj. care ține de episod. ◊ întâmplător, incidental. (< fr. épisodique)
EPISÓDIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de episod; caracteristic unui episod. /<fr. épisodique
EPISÓDIC2 adv. Din când în când; cu intermitențe. /<fr. épisodique
epizodic a. ce nu e esențial acțiunii principale.
*episódic, -ă adj. (d. episod). Dintr’un episod: personagiŭ episodic. Fig. Accesoriŭ. – Și -zodic (după fr.).
EPISODIC adj. neesențial, secundar. (Un rol ~ într-o piesă.)

episodic dex

Intrare: episodic
episodic adjectiv
epizodic