episcopie definitie

16 definiții pentru episcopie

episcopie sf [At: PSALT. HUR. 95v/23 / V: (îvp) piscopie, piscupie (A și: (îvr) pis~), (înv) ~cupie, (reg) ipis~ / Pl: ~ii / E: ngr ἐπισκοπή, vsl ѥпископиѩ] 1 Funcție de episcop1 (2). 2 Titlu de episcop1 (2). 3 Instituție a bisericii creștine care este condusă de un episcop1 (3). 4 Teritoriu asupra căruia se exercită autoritatea unui episcop1 (3) Si: dioceză, eparhie (1). 5 Biserică și ansamblu de clădiri anexe constituind sediul instituției conduse de un episcop1 (3). 6 Reședință a episcopului1 (3) Si: eparhie (2). corectată
episcupie sf vz episcopie
EPISCOPÍE, episcopii, s. f. Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop1; eparhie. ♦ Reședința episcopului; episcopat. – Din ngr. episkopía.
EPISCOPÍE, episcopii, s. f. Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop1; eparhie. ◊ Reședința episcopului; episcopat. – Din ngr. episkopía.
EPISCOPÍE, episcopii, s. f. Ținut asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop; eparhie; reședința episcopului. Episcopia Romanului. ▭ Era la episcopia Galaților un fost diacon de la capela din Paris. ARGHEZI, P. T. 7.
episcopíe s. f., art. episcopía, g.-d. art. episcopíei; pl. episcopíi, art. episcopíile
episcopíe s. f., art. episcopía, g.-d. art. episcopíei; pl. episcopíi, art. episcopíile
EPISCOPÍE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie.
EPISCOPÍE s.f. Proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. [Gen. -iei. / < fr. épiscopie].
EPISCOPÍE s. f. proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. (< fr. épiscopie)
EPISCOPÍE ~i f. 1) Funcție de episcop; episcopat. 2) Perioada de timp în care un episcop își deține funcția. 3) Diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop; eparhie. 4) Sediul episcopului. [G.-D. episcopiei] /<ngr. episkopía
episcopie f. 1. biserică episcopală; 2. jurisdicțiune episcopală, dioceză: Episcopia dela Argeș.
Muntenia (Episcopia) f. subdiviziune ecleziastică, eparhia Mitropolitului-Primat cu reședința în București.
*episcopíe f. (ngr. și vgr. episkopía). Episcopat (demnitatea și timpu). Eparhia unuĭ episcop. Locuința, sedĭu unuĭ episcop. Biserica catedrală a episcopiiĭ. – Vechĭ și -cupíe și pisc-.
EPISCOPIE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie.
episcopíe, episcopii s. f. Teritoriu de sub jurisdicția unui episcop; eparhie. ♦ Reședința unui episcop; episcopat. – Din gr. episkopia. ◊ Episcopia Alba-Iulia, episcopie înființată în 1975, primul titular fiind Emilian Birdaș. Aici a funcționat vechea reședință a mitropoliților ortodocși între 1571 și 1701 și tot aici Episcopia Armatei între 1921 și 1948, primul episcop fiind Iustinian Teculescu (†1932). ◊ Episcopia Aradului, episcopie înființată în 1706, fiind urmașa Episcopiei Ienopolei-Lipovei, care a funcționat între 1563 și 1706. Ultimul Episcop al acesteia, Isaia Diacovici (†1708), a mutat sediul de la Ienopole la Arad. ◊ Episcopia Argeșului, episcopie cu sediul la Curtea de Argeș, depinzând de Mitropolia Ungrovlahiei, al cărei prin episcop a fost Iosif Sevastias, de origine română și mare cărturar, n. în com. Mălaia, jud. Vâlcea (†1820). Sufragană a Mitropoliei Olteniei, a funcționat până în 1949, când s-a contopit cu Episcopia Râmnicului. A fost reînființată în 1990, episcop fiind ales Calinic Argatu. ◊ Episcopia Baia Mare, episcopie unită, înființată prin Concordatul din 1927 și bula papală din 1930. Primul episcop a fost Alexandru Rusu (†1963). ◊ Episcopia Blajului, episcopie unită, înființată în 1701 de guvernul de la Viena pentru românii ortodocși care s-au unit cu Bis. Romei, având sediul la Alba-Iulia. Primul episcop a fost Atanasie Anghel (†1713), fost mitropolit ortodox. În 1716 guvernul de la Viena îi mută sediul la Făgăraș, iar în 1737 se stabilește la Blaj. În 1853 este ridicată la rangul de mitropolie, primul mitropolit fiind Alexandru Sterca-Șuluțiu (†1867). ◊ Episcopia Buzăului, episcopie înființată în 1503, cu sediul la Buzău, unde se află și acum. Primul episcop atestat (1525) este Paisie. ◊ Episcopia Caransebeșului, episcopie înființată în 1865, primul episcop fiind Ioan Popasu (†1889). În 1949 a fost încorporată la Arhiepiscopia Timișoarei. De la începutul sec. 16 a funcționat ca episcopie a Vârșețului și Caransebeșului până în 1695, având sediul la Vârșeț, apoi la Caransebeș până la 1774 și din nou la Vârșeț până în 1865, când s-a înființat Episcopia română a Caransebeșului. ◊ Episcopia Dunării de Jos, episcopie înființată în 1864 cu sediul la Ismail, apoi la Galați din 1878, primul episcop fiind Melchidesec Ștefănescu. În 1975 a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie cu titlul „a Tomisului și a Dunării de Jos”. În 1949 își întinde jurisdicția și asupra Episcopiei Tomisului, care se desființează, până în 1990, când s-a reînființat ca arhiepiscopie. ◊ Episcopia Gherlei, episcopie unită, înființată în 1853 cu sediul la Gherla, primul episcop fiind Ioan Alexi (†1863). În 1930 sediul ei a fost mutat la Cluj. ◊ Episcopia Hușilor, episcopie înființată în 1598, cu sediul la Huși, având ca prim titular pe episcopul Ioan, ultimul fiind Grigorie Leu (†1949). A depins de Mitropolia Moldovei și a funcționat până în 1949, când s-a contopit cu Episcopia Romanului. ◊ Episcopia Lugojului, episcopie unită, înființată prin bula papală din 1853. Primul episcop a fost Alexandru Dobra (†1870). ◊ Episcopia Maramureșului și Sătmarului, episcopie înființată în 1937, primul episcop fiind Vasile Stan (†1945). Este urmașa episcopiei Muncaciului și Maramureșului, care a ființat între c. 1485 și 1739. Și-a încetat activitatea în 1950, prin contopirea cu Arhiepiscopia Iașilor. A fost reînființată în 1990, fiind ales episcop Iustinian Chira. ◊ Episcopia Muncaciului și Maramureșului, episcopie înființată în sec. 15 la m-rea Sf. Nicolae din Muncaci, primul episcop fiind Luca, iar ultimul Gavriil din Bârsana (1739). Episcopia Oradiei, episcopie cu reședința la Oradea, ființând de la sfârșitul sec. 17. În 1920 a fost reînființată oficial în cadrul Bis. Ortodoxe Române, primul episcop fiind Roman Ciorogariu (†1936). ◊ Episcopia Oradiei, episcopie unită, înființată în 1777, primul episcop fiind Moise Dragoș (†1877). ◊ Episcopia Rădăuților, episcopie cu sediul la Rădăuți, ființând din prima jumătate a sec. 15, primul episcop atestat (1472) fiind Ioanichie (†1504). A suferit în decursul timpului numeroase modificări în denumire și teritorii. În 1873 devine Mitropolia Bucovinei, în 1947 Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, iar în 1948 își încetează existența prin contopirea ei cu Arhiepiscopia Iașilor. În 1991 se reînființează ca Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cu sediul la Suceava. ◊ Episcopia Râmnicului-Noul Severin, episcopie cu sediul la Râmnicu-Vâlcea, înființată în 1503, primul episcop atestat (1523) fiind Leontie. Este continuatoarea Mitropoliei Severinului, care a funcționat la Turnu-Severin între 1370 și c. 1403, având ca jurisdicție cele cinci județe din dreapta Oltului. În 1939 și-a încetat existența prin înființarea Mitropoliei Olteniei. În 1945 s-a reînființat, prin desființarea acestei mitropolii. În 1949, prin contopirea cu Episcopia Argeșului, ia denumirea de Episcopia Râmnicului și Argeșului și cedează trei județe (Dolj, Gorj și Mehedinți) Mitropoliei Olteniei, căreia îi devine sufragană. În 1990, prin reînființarea Episcopiei Argeșului, rămâne cu două județe (Vâlcea și Olt). ◊ Episcopia Romanului, episcopie cu sediul în orașul Roman, întemeiată de domnitorul Alexandru cel Bun în jurul anului 1408. Primul episcop atestat documentar (1445) a fost Calist. Din 1949, când s-a contopit cu Episcopia Hușilor, poartă denumirea de Episcopia Romanului și Hușilor. ◊ Episcopia Tomisului, episcopie cu sediul la Tomis (Constanța) atestată documentar în anul 369 d. Hr., primul episcop fiind Vetranion (Betranion). Își încetează existența la mijlocul sec. 6, ultimul episcop fiind Valentinian. Se reînființează în 1923, cu reședința la Constanța, primul episcop fiind Ilarie Teodorescu (†1925). Își încetează existența în 1949, când se contopește cu Episcopia Dunării de Jos. V. și Arhiepiscopia Tomisului. ◊ Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului, episcopie cu reședința la Cluj, înființată în 1921, primul titular fiind episcopul Nicolae Ivan (†1936). În 1973 a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, titular fiind Teofil Herineanu, fost preot greco-catolic, revenit la ortodoxie în 1948.

episcopie dex

Intrare: episcopie
episcopie substantiv feminin
episcupie