Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru episcop

episcop1 sm [At: (cca 1580) CUV. D. B─éTR. II, 342 / V: (├«vp) piscop, (pop) piscup, (├«rg) ~cup, (reg) ip~, ipiscu (smi), ipiscup, pris~ / A ╚Öi: (├«rg) ~cop / Pl: ~i / E: lat episcopus, ngr ß╝ɤÇ̤߯â╬║╬┐¤Ç╬┐¤é, vsl Đąđ┐đŞĐüđ║đżĐâđ┐ĐŐ] 1 (├Änv) Inspector al unui district, ora╚Ö, al unei provincii Si: eparh. 2 Grad ├«nalt ├«n ierarhia bisericeasc─â cre╚Ötin─â, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului. 3 Persoan─â care are gradul de episcop (2) (╚Öi conduce o eparhie).
episcop2 sn [At: MDT / Pl: ~oape / E: fr ├ępiscope, ger Episkop] 1 Aparat care serve╚Öte la proiectarea pe un ecran, ├«n lumin─â reflectat─â, a unei figuri iluminate convenabil Si: epidiascop. 2 (Spc) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea c├ómpului prin ferestrele de observare.
episcopeas─â sf [At: ╚śINCAI, HR. II, 215/35 / Pl: ~ese / E: episcop + -eas─â] (├Ävr) So╚Ťie de episcop1 (3).
episcup sm vz episcop
EP├ŹSCOP1, episcopi, s. m. Grad ├«nalt ├«n ierarhia bisericeasc─â cre╚Ötin─â, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoan─â care are acest grad (╚Öi conduce o eparhie). [Acc. ╚Öi: episc├│p] ÔÇô Din ngr. ep├şskopos, lat. episcopus.
EPISC├ôP2, episcoape, s. n. Aparat care serve╚Öte la proiec╚Ťia figurilor de pe c─âr╚Ťi, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ÔÖŽ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea c├ómpului prin ferestrele de observare. ÔÇô Din germ. Episkop.
EP├ŹSCOP1, episcopi, s. m. Grad ├«nalt ├«n ierarhia bisericeasc─â cre╚Ötin─â, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoan─â care are acest grad (╚Öi conduce o eparhie). [Acc. ╚Öi: episc├│p] ÔÇô Din ngr. ep├şskopos, lat. episcopus.
EPISC├ôP2, episcoape, s. n. Aparat care serve╚Öte la proiec╚Ťia figurilor de pe c─âr╚Ťi, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ÔÖŽ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea c├ómpului prin ferestrele de observare. ÔÇô Din germ. Episkop.
EP├ŹSCOP1, episcopi, s. m. Demnitar bisericesc care conduce o eparhie; vl─âdic─â. Odat─â slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Ia╚Öi, p─ârintele Duhu intr─â ├«n biseric─â. CREANG─é, A. 137.
EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil.
ep├şscop1 (persoan─â) s. m., pl. ep├şscopi
!episcóp2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoápe
ep├şscop (persoan─â) s. m., pl. ep├şscopi
episcóp (aparat) s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoápe
EP├ŹSCOP s. (BIS.) (Transilv. ╚Öi Ban.) pi╚Öpec, (├«nv.) vl─âdic─â.
EPISC├ôP s.n. Aparat de proiec╚Ťie a obiectelor opace prin reflexie. ÔÖŽ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea c├ómpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. ├ępiscope, cf. gr. epi ÔÇô deasupra, skopein ÔÇô a privi].
EPISC├ôP s. n. 1. aparat de proiec╚Ťie prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea c├ómpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. ├ępiscope)
ep├şsc├│p (-pi), s. m. ÔÇô Grad ├«nalt ├«n ierarhia bisericeasc─â, imediat inferior mitropolitului; persoan─â care are acest grad. De la ├«nceputurile organiz─ârii bisericii rom., a fost ales ╚Öi confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. ÔÇô Mr. episcop. Ngr. ß╝ɤÇ╬»¤â¤░╬┐¤Ç╬┐¤é (Murnu 12). ÔÇô Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ß╝Ǥü¤ç╬╣╬Á¤Ç╬»¤â¤░╬┐¤Ç╬┐¤é; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f.
EP├ŹSCOP ~i m. (folosit ╚Öi ca titlu pe l├óng─â numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conduc─âtor al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episckopos, lat. episcopus
EPISCÓP ~oápe n. 1) Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace. 2) Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. [Sil. e-pi-scop] /<germ. Episkop
episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].
*ep├şscop, ╚Öi -├│p m. (ngr. ╚śi vgr. ep├şskopos, inspector, episcop; it. v├ęscovo, fr. ├ęv├¬que; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. ÔÇô Vech─ş ╚Öi -cup (acc. ╚Öi c├║p) ╚Öi p├şscup. V. preut.
EPISCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.
fem├ęie-ep├şscop s. f. (la luterani) ÔŚŐ ÔÇ×├Än acest an [├«n Danemarca] a fost aleas─â prima femeie episcopÔÇŁ ÔŚŐ ÔÇ×22ÔÇŁ 43/96 p. 16 //din femeie + episcop//
EPISC├ôP1 (< ngr.) s. m. Grad ├«nalt al ierarhiei biserice╚Öti; arhiereu. Membru al clerului superior ales de Sf. Sinod ╚Öi hirotonit s─â prezideze s─âv├ór╚Öirea euharistiei, s─â supravegheze ╚Öi s─â coordoneze Biserica local─â sau eparhia. ├Än Biserica primar─â, e. era instituit de c─âtre apostoli ca supraveghetor sau conduc─âtor spiritual al parohiilor din ├«mprejurimile ora╚Öului. Autoritatea e. nu este de natur─â juridic─â, ci harismatic─â. ├Än prezent, Biserica local─â desemneaz─â e. pe unul din preo╚Ťii s─âi, dar pentru hirotonirea lui sunt invita╚Ťi episcopii eparhiilor vecine. La ortodoc╚Öi ╚Öi la catolici, e. este celibatar; la ortodoc╚Öi este membru al Comunit─â╚Ťii monahale.
EPISC├ôP2 (< fr. {i}; {s} gr. episkopeo ÔÇ×a examinaÔÇŁ) s. n. Aparat care serve╚Öte la proiectarea figurilor de pe c─âr╚Ťi, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.
EPISCOP subst. 1. Piscop t. (17 A IV 55). 2. Cu afer.: Scopul (Isp. V2); ÔÇô Ioni╚Ť─â, mold. (Sd VII 61); Scopescu (AO XXII 78; ├Ä Div). 3. *Piscup, cf. ÔÇ×arhipiscupÔÇŁ (Sd. XV, 10); Piscupe╚Öti s. (Glos). 4. Chiscop (Sd. XVI). 5. Cu fon. magh. < p├╝sp├Âk: Pi╚Öcop t. (Sur XVI). 6. Prob. Ipiscoe b. (17 B III 572).

Episcop dex online | sinonim

Episcop definitie

Intrare: episcop (persoan─â)
episcop persoan─â substantiv masculin
episcup
Intrare: episcop (aparat)
episcop aparat substantiv neutru
  • silabisire: -scop
Intrare: Episcop
Episcop