epilogal, ~ă a [At: G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 55 / Pl: ~i, ~e / E: epilog + -al] (Nob) Cu caracter de epilog (2) Si: final.

EPILOGÁL, -Ă, epilogali, -e, adj. (Rar) Cu caracter de epilog. – Epilog + suf. -al.

EPILOGÁL, -Ă, epilogali, -e, adj. (Rar) Cu caracter de epilog. – Epilog + suf. -al.

epilogál adj. m., pl. epilogáli; f. sg. epilogálă, pl. epilogále

epilogál, -ă adj. 1972 Cu caracter de epilog v. trufa (din epilog + -al)