Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru epiloga

epiloga vt [At: G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II, 287 / Pzi: ~ghez / E: fr ├ępiloguer] (Rar) 1 A ├«ncheia. 2 (Irn) A g─âsi de spus ceva ├«n plus la orice.
EPILOG├ü, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«ncheia, a termina. ÔÖŽ A g─âsi de spus ceva ├«n plus la orice. ÔÇô Din fr. ├ępiloguer.
EPILOG├ü, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«ncheia, a termina. ÔÖŽ A g─âsi de spus ceva ├«n plus la orice. ÔÇô Din fr. ├ępiloguer.
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A termina, a încheia. Mascarada fusese prea mare, ca să poată fi epilogată așa de simplu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 287.
epilogá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 epilogheáză
epilog├í vb., ind. prez. 1 sg. epilogh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. epiloghe├íz─â
EPILOGÁ vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.
EPILOG├ü vb. I. tr. (Rar) A ├«ncheia, a termina. ÔÖŽ A g─âsi de spus ceva ├«n plus la orice. [< fr. ├ępiloguer, it. epilogare].
EPILOG├ü vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. ├ępiloguer)
epiloga vb. v. ISPR─éVI. ├ÄNCHEIA. SF├ÄR╚śI. TERMINA.

Epiloga dex online | sinonim

Epiloga definitie

Intrare: epiloga
epiloga verb grupa I conjugarea a II-a