23 definiții pentru epilisie
epelipsie sf vz epilepsie epidepsie sf vz epilepsie epilepsie sf [At: LUCR. FOL. 27/20 / V: (îvp) epidepsie, (înv) ~lip~, (reg) ~lop~, (îvr) ~siu (A: nct) sn, ~lesie, ~lisie / A și: (îvr) ~lepsie / Pl: ~ii / E: fr épilepsie, lat epilepsia, ngr ἐπιληψία] 1 Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice Si: (pop) pedepsie, ducă-se-pe-pustii. 2 (D. accese, crize, atacuri etc.; îla) De ~ Epileptic (3). epilepsiu sn vz epilepsie epilepsiu sn vz epilepsie epilipsie sf vz epilepsie epilopsie sf vz epilepsie EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din
fr. épilepsie, lat. epilepsia. EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din
fr. épilepsie, lat. epilepsia. EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos care se manifestă prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței (denumită impropriu și «boala copiilor»).
Tatăl copilului ne arată... că acesta are accese de epilepsie cînd ia o doză mai puternică de substanță tiroidiană. PARHON, O. A. I 284.
epilepsíe s. f.,
art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile epilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile EPILEPSÍE s. (MED.) (înv. și pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropșeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. și reg.) stropșire, stropșitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare. EPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității; (
pop.) boala copiilor. [Gen.
-iei. / < fr.
épilepsie, cf. gr.
epilepsia – acces].
EPILEPSÍE s. f. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității, halucinații etc. (< fr.
épilepsie, lat., gr.
epilepsia)
epilepsíe (epilepsíi), s. f. – Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente.
Gr. ἐπιληψία (
sec. XVIII,
Cf. Gáldi 181), și modern din
fr. épilepsie. –
Der. epileptic, adj. EPILEPSÍE ~i f. Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive și prin pierderea cunoștinței. [G.-D. epilepsiei] /<fr. épilepsie, lat. epilepsia epilepsie f. boală caracterizată prin convulsiuni periodice și prin o pierdere subită a cunoștinței și a sensibilității; poporul o numește eufemistic
aboală, alteale, ceasul cel rău, ducă-se-pe-pustii și
pedepsie. *epilepsíe f. (vgr.
epilepsía și
epílepsis, apucare subită. V.
cata-lepsie, pro-lepsă).
Med. O boală nervoasă caracterizată pin leșin și convulsiunĭ, numită popular
boala copiilor, ducă-se pe pustiĭ, întimpinare ș. a. – Vulg.
pedepsie. EPILEPSIE s. (MED.) (înv. și pop.) nevoie, (pop.) năbădăi (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropșeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. și reg.) stropșire, stropșitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agîmbală, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare. EPILEPSÍE (< lat.) s. f. Boală nervoasă caracterizată prin crize repetate convulsive, localizate sau generalizate, pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice; (pop.) boala copiilor. E. apare ca urmare a unor suferințe cerebrale infecțioase, toxice, metabolice, traumatisme, ictus (hemoragic) cerebral etc. (e. simptomatică) sau fără cauză determinabilă (e. esențială). Epilisie dex online | sinonim
Epilisie definitie
Intrare: epilepsie
epilepsie substantiv feminin