epileptogen, ~ă a [At: ABC SĂN. 150 / Pl: ~i, ~e / E: fr épileptogène] (Med) Care produce epilepsia (1). corectată

epileptogén adj. m., pl. epileptogéni; f. sg. epileptogénă, pl. epileptogéne

EPILEPTOGÉN, -Ă adj. Care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. [< fr. épileptogène].

EPILEPTOGÉN, -Ă adj. care determină crize de epilepsie. (< fr. épileptogène)

EPILEPTO- „epilepsie”. ◊ gr. epileptos „care suferă de epilepsie” > fr. épilepto-, engl. id. > rom. epilepto-. □ ~gen (v. -gen1), adj., care produce epilepsie; ~id (v. -id), adj., care prezintă aparențele epilepsiei.