epila vtr [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lez / E: fr épiler] 1-2 A (se) depila.

epilare sf [At: DER / Pl: ~lări / E: epila] Depilare.

EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler.

EPILÁRE, epilări, s. f. Acțiunea de a (se) epila și rezultatul ei; depilare. – V. epila.

EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler.

EPILÁRE, epilări, s. f. Acțiunea de a (se) epila și rezultatul ei; depilare. – V. epila.

epilá (a ~) vb., ind. prez. 3 epileáză

epiláre s. f., g.-d. art. epilắrii; pl. epilắri

epilá vb., ind. prez. 1 sg. epiléz, 3 sg. și pl. epileáză

epiláre s. f., g.-d. art. epilării; pl. epilări

EPILÁ vb. v. depila.

EPILÁRE s. v. depilare.

EPILÁ vb. I. tr., refl. A (se) depila. [< fr. épiler].

EPILÁRE s.f. Depilare. [< epila].

EPILÁ vb. tr., refl. a (se) depila. (< fr. épiler)

A EPILÁ ~éz tranz. (părul) A îndepărta de pe piele; a depila. /<fr. épiler

*epiléz, V. depilez.

EPILA vb. a (se) depila.

EPILARE s. depilare.