Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru epigramatic

epigramatic, ~─â a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ci, ~ce / E: fr ├ępigrammatique, it epigrammatico, lat epigrammaticus] 1 Care caracterizeaz─â epigrama (2). 2 Care apar╚Ťine epigramei (2). 3 Specific epigramei (2). 4 Cu caracter de epigram─â (2). 5 (├Änv) ├Änclinat spre epigram─â (5) Si: ├«n╚Ťep─âtor, satiric, ustur─âtor.
EPIGRAM├üTIC, -─é, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigram─â; satiric, caustic, ├«n╚Ťep─âtor. ÔÇô Din fr. ├ępigrammatique, lat. epigrammaticus.
EPIGRAM├üTIC, -─é, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigram─â; satiric, caustic, ├«n╚Ťep─âtor. ÔÇô Din fr. ├ępigrammatique, lat. epigrammaticus.
EPIGRAM├üTIC, -─é, epigramatici, -e, adj. Care are caracter de epigram─â, satiric, ├«n╚Ťep─âtor, ustur─âtor. Stil epigramatic. Literatur─â epigramatic─â. Ôľş Urmeaz─â ├«nainte ╚Öi r─âspunde prin forma epigramatic─â. ALECSANDRI, S. 38.
epigramátic (-pi-gra-) adj. m., pl. epigramátici; f. epigramátică, pl. epigramátice
epigramátic adj. m. (sil. -gra-), pl. epigramátici; f. sg. epigramátică, pl. epigramátice
EPIGRAM├üTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, ├«n╚Ťep─âtor, mu╚Öc─âtor, ustur─âtor. (Poezie cu caracter ~.)
EPIGRAM├üTIC, -─é adj. Cu caracter de epigram─â; satiric, ├«n╚Ťep─âtor. [Cf. fr. ├ępigrammatique, lat. epigrammaticus].
EPIGRAM├üTIC, -─é adj. cu caracter de epigram─â; satiric; epigramistic. (< fr. ├ępigrammatique, lat. epigrammaticus)
EPIGRAM├üTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de epigram─â; propriu epigramei. 2) Care con╚Ťine o epigram─â. /<fr. ├ępigrammatique, lat. epigrammaticus
epigramatic a. ce ╚Ťine de epigram─â.
*epigramátic, -ă adj. (d. epigramă. V. gramatic). De epigramă: întorsătură epigramatică.
EPIGRAMATIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, ├«n╚Ťep─âtor, mu╚Öc─âtor, ustur─âtor. (Poezie cu caracter ~.)

Epigramatic dex online | sinonim

Epigramatic definitie

Intrare: epigramatic
epigramatic adjectiv
  • silabisire: -gra-