epigramatic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épigrammatique, it epigrammatico, lat epigrammaticus] 1 Care caracterizează epigrama (2). 2 Care aparține epigramei (2). 3 Specific epigramei (2). 4 Cu caracter de epigramă (2). 5 (Înv) Înclinat spre epigramă (5) Si: înțepător, satiric, usturător.

EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.

EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.

EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -e, adj. Care are caracter de epigramă, satiric, înțepător, usturător. Stil epigramatic. Literatură epigramatică. ▭ Urmează înainte și răspunde prin forma epigramatică. ALECSANDRI, S. 38.

epigramátic (-pi-gra-) adj. m., pl. epigramátici; f. epigramátică, pl. epigramátice

epigramátic adj. m. (sil. -gra-), pl. epigramátici; f. sg. epigramátică, pl. epigramátice

EPIGRAMÁTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)

EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de epigramă; satiric, înțepător. [Cf. fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus].

EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. cu caracter de epigramă; satiric; epigramistic. (< fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus)

EPIGRAMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de epigramă; propriu epigramei. 2) Care conține o epigramă. /<fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus

epigramatic a. ce ține de epigramă.

*epigramátic, -ă adj. (d. epigramă. V. gramatic). De epigramă: întorsătură epigramatică.

EPIGRAMATIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)